• Sharebar

Portret de erou

%title

Sublocotenentul Vasile Horcea, erou al Războiului de Independenţă

Sublocotenentul Vasile Horcea s-a n ăscut în data de 12 aprilie 1844 în comuna Zăneşti, judeţul Neamţ. La vârsta de 19 ani, tânărul Horcea a intrat voluntar în armata Principatelor Unite, fiind luat în evidenţă ca soldat la Regimentul 8 Dorobanţi. În cadrul acestei unităţi a fost avansat la gradul de caporal la 26 august 1863. În urma examenului de ofiţer pe care l-a susţinut la 1 ianuarie 1872, Vasile Horcea a fost avansat sublocotenent şi încadrat la acelaşi regiment în funcţia de comandant de pluton puşcaşi.

Destinul oamenilor este adesea dictat de cursul istoriei...Începând cu iulie 1875 cu răscoala din Herţegovina şi continuând cu lupta bosniacilor şi a bulgarilor din anul următor, popoarele din Balcani declanşează războiul împotriva Imperiului Otoman. Guvernul român a adoptat la început o politică de neutralitate faţă de conflictele din sudul Dunării şi a depus eforturi diplomatice pentru recunoaşterea independenţei ţării pe cale paşnică. Iminenţa declanşării unui nou război între ruşi şi otomani a determinat guvernul român să negocieze cu reprezentanţii Imperiului Rus în septembrie 1876 condiţiile trecerii armatei imperiale ruse pe teritoriul nostru naţional în drumul lor spre Dunăre. Cele două guverne au semnat la Bucureşti la 4 aprilie 1877 convenţia prin care românii acordau „liberă trecere” trupelor ţariste, în condiţiile în care Imperiul Rus garanta apărarea şi menţinerea integrităţii teritoriale a României. Evoluţiile ulterioare ale războiului ruso-turc au determinat o mai mare implicare a trupelor române pe frontul de la sud de Dunăre.

În acest context regional, anul 1877 îl găseşte pe sublocotenentul Horcea tot comandant de pluton puscasi în cadrul regimentului 8 Dorobanţi. Cu această funcţie a participat cu regimentul său la executarea tuturor misiunilor ce i-au revenit acestuia în vara anului 1877. După trecerea Dunării, sublocotenentul Vasile Horcea a acţionat cu subunitatea din care făcea parte în spaţiul operativ dintre râul Isker şi Plevna.

La 30 august, sublocotenentul Vasile Horcea participă cu Batalionului 1, comandat de căpitanul Nicolae Valter Mărăcineanu, la atacul asupra redutei Griviţa 2 unde eroismul său şi-a aflat manifestarea deplină până la sacrificul suprem. Se cunoaste faptul ca lipsa hărţilor şi a referinţelor privitoare la structura sistemului defensiv otoman din faţa Plevnei a îngreunat misiunea trupelor române. Iniţial, s-a crezut că odată escaladată coasta abruptă, soldaţii români se vor putea odihni pe platou şi vor pregăti următorul pas, atacul asupra detaşamentelor otomane de la Griviţa. Situaţia din teren arăta însă cu totul diferit, deoarece trupele române implicate în operaţie au acţionat împotriva unei alte redute, despre existenţa căreia nu se ştia şi care va fi numită ulterior Griviţa 2. În cursul luptei, sublocotenentul este lovit de gloanţele inamice şi cade mort lângă un copac. Turcii nu au permis ridicarea morţilor şi a răniţilor dar un soldat român curajos încearcă să aducă corpul neînsufleţit al ofiţerului în partea română. În ciuda efortului său va reuşi doar să ridice chipiul, eşarfa şi sabia tânărului pe care soarta tocmai îl aşezase în galeria eroilor neamului românesc.

În relatarea sa despre jertfa sulocotenentului Vasile Horcea de la Griviţa, ziarul „Războiul” arată: „Horcea Vasile este unul din luptătorii care au căzut la 30 august în faţa Plevnei. La luarea redutei vestea vitejiei româneşti s-a răspândit cu iuţeala fulgerului în toată lumea. Vasile Horcea a fost unul din aceia care au arătat străinilor că în vinele românului curge sânge de brav.”

 

(Sursa: Col (r)Octavian Mancu, Editura Cetatea Doamnei, Piatra Neamţ, 2007)