• Sharebar

Portret de erou

%title

Sublocotenentul (r) av. Petre CREŢU, participant la Primul Război Mondial

Fiul lui Anghel şi al Nataliei, Petre Creţu s-a născut la 28 iunie 1891 în oraşul Bârlad. A urmat cursurile Şcolii Superioare de Arte şi Meserii din Bucureşti, fiind unul dintre elevii premianţi ai şcolii. Atras de cariera militară, în urma concursului, a reuşit la Şcoala de ofiţeri de artilerie, geniu şi marină-secţia artilerie, pe care a urmat-o între anii 1912-1914. La 1 octombrie 1914, prin Înaltul Decret Regal nr. 3750/1914 a fost avansat la gradul de sublocotenent şi repartizat la batalionul de specialităţi din Bucureşti. Foaia calificativă semnată de locotenentul colonelul Gh. Stambulescu, comandantul Batalionului de specialităţi consemnează următoarele despre tânărul ofiţer: „Sănătos, rezistent, poate face campania. Cam greoi în mişcări. Are cunoştinţe tehnice bune fiind diplomat al Şcolii Superioare de Arte şi Meserii din Bucureşti. Ar putea conduce mulţumitor unitatea sa. Disciplinat, are simţul datoriei. A îndeplinit bine serviciul său. A fost avansat la 1 octombrie 1914 la gradul de sublocotenent“.

Atras de miracolul zborului, a cerut detaşarea la Corpul de Aviaţie şi la 15 septembrie 1915 s-a prezentat la Comandamentul Corpului de Aviaţie aflat pe aerodromul militar de la Cotroceni.

Sublocotenentul (r) Petre Creţu a urmat Şcoala de pilotaj şi la 9 iunie 1916 a primit brevetul militar de pilot nr. 87. În ordinea de bătaie a Corpului de Aviaţie român stabilită de Ministerul de Război în anul 1916, sublocotenentul av. Petre Creţu este nominalizat ca pilot de rezervă la Escadrila pentru reglarea tirului – Grupul 1 escadrile, comandat de căpitanul av. Alexandru Sturdza.

Prin Ordinul nr. 509 al Marelui Cartier General român, începând cu 9/22 iulie 1916, un număr de 13 ofiţeri piloţi şi observatori aerieni au fost activaţi în Corpul de Aviaţie, al doilea pe lista oficială se află sublocotenentul Petre Creţu din Batalionul de specialităţi. La mobilizare a fost repartizat ca pilot în subordinea Grupului 1 escadrile şi execută misiuni pentru Armata 1-a română.

La sfârşitul lunii septembrie 1916, sub presiunea ofensivei trupelor Puterilor Centrale, unităţile româneşti ale Corpului 1 Armată au fost nevoite să se retragă pe Valea Oltului. Personalul navigant şi tehnic al Grupului 1 escadrile a primit ordinul să se mute pe aerodromul de rezervă aflat lângă localitatea Râureni. În această acţiune s-a remarcat prin curaj şi spirit organizatoric şi sublocotenentul av. Petre Creţu.

Comandamentul Armatei 1-a române avea nevoie de informaţii privind ofensiva trupelor inamice şi locul până unde au ajuns acestea. În ziua de 16/29 septembrie 1916, de la Râureni, au decolat două avoane M. Farman pilotate de locotenentul Ioan Mărăşescu şi sublocotenentul (r) Petre Creţu. Aviatorii aveau misiunea să survoleze localitatea Tălmaciu, aerodromul fiind deja ocupat de trupele Puterilor Centrale. Ordinul de survol a fost dat de locotenent colonelul Constantin Găvănescu, sub-şef de stat major al Armatei 1-a române.

Deşi fusese informat că terenul de zbor de la Tălmaciu era ocupat de germani care instalaseră aici o baterie de artilerie A.A. dotată cu tunuri de 105 mm, comandantul Constantin Găvănescu a fost categoric, trimiţându-i pe cei doi aviatori români la o moarte sigură, ameninţându-i că în caz de neexecutare, îi va trimite în faţa Curţii Maţiale pentru a fi pedepsiţi conform legilor războiului. Neavând altă soluţie, piloţii Creţu şi Mărăşescu au tras la sorţi şi primul a plecat în misiunea de sacrificiu sublocotenentul (r) av. Petre Ceţu, care n-a acceptat să fie însoţit de un observator, ştiind că îşi va pierde viaţa în această misiune. Ceea ce s-a şi întâmplat. Zburând deasupra aerodromului de la Tălmaciu, bateria A.A. germană de 105 mm a tras o singură salvă şi un obuz a lovit în plin Farman-ul românesc, care a luat foc şi s-a prabuşit la sol, pilotul Petre Creţu fiind ucis.

Cel de-al doilea echipaj format din locotenentul pilot Ioan Mărăşescu şi sublocotenentul observator Petre Angelian a avut mai mult noroc. Grav avariat de focul artileriei Antiaeriene germane, avionul românesc a aterizat forţat iar echipajul a fost capturat de trupele inamice. Locotenentul av. Ioan Mărăşescu a fost trimis în lagărul de la Stralssund – Germania, unde a murit din cauza rănilor şi a tratamentului rău la care a fost supus.

Pentru eroismul de care a dat dovadă, sublocotenentul av. Petre Creţu a fost decorat post-mortem cu Ordinul „Coroana României“ cu spade în gradul de ofiţer, „pentru că a avut de dus un ordin şi nu a ezitat să treacă prin liniile inamice“.

 

(Sursa: Dr. Valeriu Avram, Zburătorii României Mari, Colecţia „Cultul Eroilor”, Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor, Editura Alpha MDN SA, Buzău, 2007)