• Sharebar

Portret de erou

%title

Soldatul pontonier Eftimie Croitoru, eroul român care a salvat Podul de la Tiszalok – Ungaria

Soldatul pontonier Eftimie Croitoru s-a născut în data de 16 august 1914 în comuna Sfinţeşti din câmpia Teleormanului, la câţiva kilometri de Roşiori. Ca elev are un comportament exemplar iar după finalizarea cursurilor şcolii elementare este dus de tatăl său în Roşiori pentru a deprinde meseria de croitor pe care, după trei ani de pregătire, o va practica în comuna sa natală. Înainte de cel de-al Doilea Război Mondial pentru tânărul Eftimie viaţa îşi urmează cursul normal: se căsătoreşte şi are copii dar, din păcate, îşi pierde prima soţie şi fetiţa. După o perioadă îşi reface viaţa alături de o altă femeie care îl va ajuta să îşi crească băieţelul şi care îi va naşte în anul 1942 o altă fetiţă.

Evenimentele de după 23 august 1944 îl găsesc pe soldatul Eftimie Croitoru încadrat în Compania 18 Poduri Râuri din cadrul Armatei a 4-a, cea care a participat la eliberarea nord-vestului României, finalizată la 25 octombrie 1944. Potrivit Jurnalului de operaţii al Comandamentului Geniului, Compania 18 Poduri Râuri se afla la 8 noiembrie 1944 la Tiszalok pentru a susţine trecerea Diviziei 11 Infanterie în capul de pod creat de aliaţi, la începutul operaţiunilor de eliberare a Ungariei.

La data de 15 noiembrie 1944, Compania 18 Poduri Râuri primeşte ordin de la comandantul geniului Armatei a 4-a să îşi concentreze întregul material de pod la Tiszalok, unde urmează să se întindă un pod de 16 tone. Pentru urgentarea întinderii şi dării în folosinţă a podului, la operaţiunile de descărcare şi transport a materialului au fost alocate forţe suplimentare din două batalioane ale Corpului 6 Armată.

În continuarea tradiţiei primei companii de pontonieri ce lua fiinţă la 25 februarie 1866 – care în perioada 14-31 august 1877 a întins podul de vase la Siliştioara-Măgura făcând posibilă trecerea oastei române ce a câştigat prin mari jertfe independenţa de stat a României – Compania 18 Poduri Râuri construieşte la Tiszalok, pe Tisa, într-un interval de câteva zile, un pod cu o lungime totală de 218 m alcătuit în mare parte din vase (198 m), căluşi (8m) şi o porţiune de pod improvizat (12 m). Acesta necesita permanentă supraveghere pentru a nu fi distrus de plutele sau de minele lansate pe apă de inamic. Efectivele companiei care era de serviciu chiar în prima noapte după finalizare, în 17 noiembrie, adunându-şi toate forţele rămase după efortul de realizare a podului, vegheau la menţinerea integrităţii podului când o mină ajunge în apropierea acestuia, în dreptul soldaţilor pontonieri Croitoru Eftimie şi Stan Gheorghe. Soldatul Eftimie Croitoru face eforturi să o ţină în depărtare pentru a exploda înainte de a ajunge la pod. După explozie, podul este salvat însă, din nefericire, cu preţul vieţii soldatului Eftimie Croitoru.

Eftimie Croitoru a fost decorat „post-mortem” cu cea mai înaltă distincţie ostăşească de război „Virtutea militară” clasa I. În propunerea de decorare, făcută de comandantul geniului Armatei a 4-a române, stă scris:

„Pentru patriotismul şi spiritul de sacrificiu cu care în seara zilei de 17 noiembrie 1944, fiind în garda de întreţinere a podului peste Tisa, la Tiszalok, a oprit o mină de curent lansată pe apă de inamic, lovind-o, conştient de pericol, cu cangea peste catarg, producând explozia înainte de a atinge podul şi salvând astfel podul, singura arteră de comunicaţie a Corpului 6 armată la sud de Tisa. Explozia minei i-a provocat moartea.”

În prezent, ne mai amintesc de jertfa eroului român de la Tiszalok numele unor străzi din mai multe oraşe ale ţării, remorcherul fluvial „Eftimie Croitorul” sau un traseu montan din munţii Bucegi (Traseul Soldat Eftimie Croitoru).

 

(Sursa: Revista Document, anul XIII, nr. 4 (50)/2010, filele 81-85