• Sharebar

Portret de erou

Maiorul George Şonţu

S-a născut la 5 octombrie 1841 în oraşul Focşani. Anii de şcoala i-a făcut în oraşul natal. La 18 ani intră în Şcoala Militară de ofiţeri din Bucureşti. După terminarea acestei şcoli sublocotenentul George Şonţu este repartizat în Regimentul 5 infanterie aflat cu subunităţile sale la Brăila şi Galaţi. La 24 ianuarie 1864 este înaintat la gradul de locotenent, la 2 octombrie 1867 la cel de căpitan, iar la 15 ianuarie 1874 la gradul de maior.

O dată cu avansarea este transferat la Regimentul 8 linie care se afla la Galaţi. Ulterior, în anul 1875 maiorul George Şonţu este mutat la Regimentul 6 Dorobanţi Focşani, unde îndeplinea funcţia de comandant de batalion.

Conform ordinului nr. 2.981 din 3 septembrie 1877, batalionul I din Regimentul 10 Dorobanţi comandat de maiorul George Şonţu şi batalionul II din acelaşi regiment au început pregătirile pentru participarea la război.

Operaţiunile militare iniţiate de armata română pe frontul din Balcani, în cadrul Războiului de Independenţă, au avut în vedere cucerirea redutei Griviţa şi deschiderea drumului către Plevna (Bulgaria). Astfel, în strategia convenită de părţile române şi ruse, la 29 august/10 septembrie 1877, la Poradim, armatei române îi revenea sarcina de a cuceri reduta Griviţa, considerată elementul de rezistenţă al aliniamentului de la Plevna.

În ziua de 30 august / 11 septembrie 1877, maiorul George Şonţu se afla în fruntea batalionului său din Divizia 3 ce a deschis atacul şi a întreprins primele acţiuni ofensive de cucerire a redutei Griviţa – operaţiuni soldate cu numeroase pierderi de vieţi omeneşti. Printre cei căzuţi la datorie pe câmpul de onoare în acele lupte crâncene s-a numărat şi bravul ofiţer român care se aflase în permanenţă în linia întâi a frontului.

Eroismul ostaşilor români în această luptă a fost pe larg oglindit atât în presa internă, cât şi în cea internaţională. Astfel, ziarul „Dorobanţul“ sublinia „maiorul Şonţu stropi cu sângele său pământul roditor al gloriei. Memoria lui va fi scumpă tuturor celor care iubesc libertatea, dreptatea şi curajul“. De asemenea, „România Liberă“ din 3 septembrie 1877 nota: „S-au luptat ca nişte lei copiii Carpaţilor! (...) Au murit mulţi, dar au murit ca eroi, au murit jertfindu-se pentru o patrie adevărată, pentru dreptatea trecutului glorios al României“.