• Sharebar

Portret de erou

%title

Căpitanul Grigore Ignat

Grigore Ignat, fiul lui Enache şi al Elisabetei Ignat, s-a născut la 2 august 1889 în oraşul Bârlad. Discuţiile lungi pe teme militare, purtate cu tatăl său, participant la Războiul de Independenţă din 1877-1878, precum şi lectura operelor istorice care glorificau lupta poporului român pentru apărarea fiinţei naţionale au trezit în sufletul tânărului dorinţa vie de a îmbrăţişa cariera militară.

În august 1908, la vârsta de 19 ani, Grigore Ignat se prezintă la concursul de admitere în Şcoala militară de ofiţeri de infanterie. După doi ani de pregătire intensă este avansat la gradul de sublocotenent şi repartizat la Regimentul 12 Cantemir din Bârlad. Calităţile de educator şi instructor şi rezultatele bune pe care le-a obţinut în activitatea desfăşurată în unităţile prin care a trecut după terminarea studiilor militare – Regimentul Radu Negru nr. 28, Regimentul 77 infanterie Botoşani – anunţau prestaţia sa deosebită din timpul luptelor la care a luat parte în Primul Război Mondial. Până la intrarea României în război, tânărul ofiţer şi-a completat studiile militare urmând cursurile Şcolii speciale de infanterie şi pe cele ale Şcolii de trageri a infanteriei – cursul de mitraliere, acestea din urmă de curând intrate în înzestrarea multor armate, printre care şi armata română.

În situaţia internaţională complexă de la începutul secolului XX, când se prefigurau noi coaliţii politico-militare, încercându-se atragerea, de această dată, şi a statelor mici şi când, pe zone încă întinse din Europa, procesul de formare a statelor naţionale nu se încheiase, în faţa României se ridicau probleme vitale care priveau desăvârşirea procesului de realizare a statului unitar naţional precum şi asigurarea suveranităţii naţionale.

În vara anului 1914, a izbucnit Primul Război Mondial care a opus cele două mari grupuri de puteri: pe de o parte Puterile Centrale (în frunte cu Germania şi Austro- Ungaria) iar pe de altă parte Antanta (în frunte cu Anglia, Franţa şi Rusia). În această perioadă dificilă când asupra României planau norii războiului, locotenentul Ignat îşi înzeceşte eforturile pentru instruirea şi educarea oamenilor din compania sa.

La 14 august 1916, după doi ani de neutralitate, România a intrat în război alături de puterile Antantei pentru satisfacerea dezideratului unităţii naţionale. În aceeaşi zi a fost decretată mobilizarea generală a armatei iar în noaptea de 14 spre 15 august trupele româneşti au pătruns prin trecătorile Carpaţilor în Transilvania, alungând pe inamic din oraşele Sf. Gheorghe, Braşov, Făgăraş, şi din alte localităţi şi ajungând, în scurt timp, aproape de Sibiu şi Sighişoara.

Locotenentul Grigore Ignat făcea parte, începând cu 1 aprilie 1916, din Regimentul 51 infanterie, aflat în compunerea Diviziei 6 infanterie. Aici primeşte comanda companiei de mitraliere pe care o instruieşte cu gândul că va avea prilejul să participe direct la luptele pentru eliberarea Transilvaniei, misiune nobilă despre care le vorbise mult şi subordonaţilor săi.

Din pricina ofensivei dezlănţuite în Dobrogea de trupele germane şi ale aliaţilor lor, mai multe divizii destinate frontului din Transilvania au fost transportate în Dobrogea, printre ele numărându-se şi cea care avea în compunere regimentul unde era încadrat locotenentul Grigore Ignat. În ziua de 29 august, ora 7, după un marş de noapte de 20 km, subunităţile Regimentului 51 infanterie ajung pe frontul din Dobrogea, la Cobadin. În luptele purtate aici armata română a dovedit o forţă morală extraordinară deşi a suferit pierderi însemnate, fapt ce a impus o totală reorganizare a acesteia. Odată cu reorganizarea unităţilor şi subunităţilor Diviziei 2/5 infanterie, locotenentul Igant a avut parte de o mare satisfacţie, fiind avansat la gradul de căpitan.

Căpitanul Grigore Ignat va contribui la victoria armatei române în Primul Război Mondial atât prin prestaţia sa pe frontul din Oltenia, unde aflat la comanda companiei de mitraliere reuşeste să participe la buna organizare a apărării, cât şi prin activitatea intensă de educaţie şi instrucţie din timpul iernii şi al primăverii anului 1917 când comandamentul militar român a luat o serie de măsuri pentru reorganizarea armatei.

Unul din momentele decisive pentru soarta armatei române în războiul de întregire, în timpul căruia, din nefericire, căpitanul Ignat şi-a pierdut viaţa, a fost victoria de la Mărăşeşti. Aici, eroismul cu adevărat legendar şi spiritul de jerfă de care a dat dovadă compania sa, de la ofiţer la soldat, fără a ceda în faţa inamicului, a impresionat profund pe lupătorii de la Mărăşeşti, numele căpitanului fiind pe buzele tuturor.

Pentru vitejia şi avântul fără seamăn cu care a luptat la 6 august 1917 în zona Mărăşeşti – La Răzoare, căpitanul Grigore Ignat a fost decorat post-mortem cu ordinul „Mihai Viteazul”, clasa a III-a. Decoraţia i-a fost trimisă soţiei eroului printr-un delegat special, împreună cu o scrisoare a comandantului Diviziei 13, care redă scena victoriei armatei române la Mărăşeşti, ce, din păcate, pentru căpitanul Grigore Ignat s-a împletit cu scena morţii sale:

„Poziţia în care a fost găsit eroul arată neîndoilenic inima ce acest ofiţer a pus pentru apărarea apărarea Patriei: era mort dar cu mâna dreaptă încleştată pe mitraliera cu care trăsese.

...Poziţia în care s-a găsit căpitanul Ignat a atras atenţiunea tuturor şi îi dă dreptul a fi scris în istoria neamului, alături de marii eroi...”.

 

(Sursa: Mr. Vasile I. Mocanu, Căpitanul Grigore Ignat, Editura Militară, Bucureşti, 1987)