FAKE-NEWS & MANIPULARE

Călătoria noastră prin apele gri ale societății de azi ne scoate în cale un termen pe care multă vreme lumea l-a considerat prozaic: fake-news. Știrile false, pentru că aceasta este traducerea din limba lui Orwell, sunt o sintagmă tot mai des întâlnită și utilizată, referindu-se la informațiile certate cu adevărul, răspândite prin bunăvoința mass-mediei tradiționale (ziar, radio, TV) sau prin canalele și rețelele de social media.

 Ăsta este punctul de plecare în periplul întreprins printre valurile de cuvinte și, totodată, primul obstacol ce va trebui disecat înainte ca lucrurile să capete aspecte ireversibile. Pentru această confruntare, pe care mă feresc să o cataloghez în termeni dualiști, avem nevoie de o sumedenie de argumente, sau măcar de câteva foarte bine ancorate în realitatea de zi cu zi. Poate cel mai penetrant principiu ce îmi vine acum în minte este cel care susține dreptul unui om sau al unei comunități de a-și exprima liber opiniile și ideile, fără frica unor represalii, cenzuri ori sancțiuni.  

Libertatea de exprimare, primul nostru raționament, trebuie, în primul rând, înțeleasă, pentru că este posibil ca ceea ce considerăm noi ca fiind o bună exercitare a acestei libertăți să îngrădească posibilitățile de dezvoltare ale celui de lângă noi. În cazul de față, trebuie să observăm cine dă normalitatea, căci pe lângă drepturi avem și îndatoriri sau responsabilități, supuse unor condiții și restricții legislative.

Informațiile, înglobând și fake-news-urile, se baricadează adesea în lipsa noastră de timp pentru o precaută cercetare a ploii de știri care se revarsă, în general, peste societate. Comoditatea ne împinge, la rându-i, în brațele unor comunicări luate mot à mot, lăsându-ne impresia că avem destul discernământ pentru a deosebi adevărul de manipulare, pășind astfel, mulțumiți și liniștiți cu noi înșine, către ziua de mâine.

 Nu cred că o asemenea abordare este naturală și sănătoasă, dar poate nici corect nu este să judecăm ceea ce vedem sau ascultăm fără o minimă cunoaștere a fenomenului în sine. Părerile personale pot întuneca și mai mult poteca îngustă spre dezvelirea adevărului.

Greul începe din momentul în care te zbați să demonstrezi contrariul și, dacă la prima vedere pare o luptă pierdută din start, drumul îndreptării deontologice ține de fiecare în parte. Să îți construiești singur adevărul atunci când lucrurile nu stau așa cum vrei tu este cea mai potrivnică soluție și nu răspunde niciunei probleme sociale. Aici găsim frontiera cu ingerințele, influențarea opiniilor publice utilizând toate mijloacele avute la dispoziție pentru a modifica maniera de interpretare și modul de acțiune al unei comunități.

Egida sub care se aruncă în luptă manipularea este incognoscibilă, decriptarea ei începe cu deschiderea unei cărți și nu se termină niciodată. Această bătălie nu este ușoară, mai ales când pe un taler al echilibrului stau la loc de cinste procentele ridicate din dreptul analfabetismului funcțional. Și, chiar și în această situație, deloc plăcută, căutăm, în continuare, vinovații fără vină și mai puțin soluțiile care să ne scoată din impas.

Oriunde îți arunci privirea, oamenii par să aibă credința că ei dețin adevărul absolut. Cu un asemenea adversar este important să găsești calea de comunicare și apoi să-i dai la o parte vălul de ceață sub care stă anesteziat. Nu poți să le arăți de la început cine încearcă să îi manipuleze și nici mijloacele prin care o fac, fiind de preferat să le restitui, treptat, frânturile de adevăr răzleț, căci după o îndelungată inaniție de veridicitate, sucombarea este la un pas distanță.

Răul pricinuit de abundența de informații false ce plutesc în spațiul virtual înconjurător a fost înfăptuit. Unii s-ar repezi să stingă lumina înțelepciunii, dar sunt convins că actualmente nu sunt multe persoane care au avut curiozitatea să o aprindă vreodată.

Grosiera manipulare nu îți lasă mult spațiu de manevră ca să o înfrunți, dar, aidoma antagonistului, se raliază în pielea personajului care însuflețește lucrurile și pune în mișcare acțiunea. Acum am ajuns la punctul culminant al poveștii; păcat că sunt puțini cei care pot să prognozeze deznodământul.

Eu îmi mențin părerea că un eșec în contracarea fake-news poate avea consecințe primejdioase, de aceea această misie trebuie lăsată pe seama specialiștilor, a celor ce și-au câștigat dreptul la o opinie pertinentă ca urmare a profesionalismului de care au dat dovadă de-a lungul vieții, dovedind bune capacități de gestionare a situațiilor de criză.

Sursele oficiale sunt doar la un click distanță și nimeni nu ar trebui să se sperie să le acceseze, mai ales că Măria Sa Internetul ne pune la dispoziție vasta lui arhivă, unde a lăsat la odihnă tot ceea ce s-a spus și făcut în ultimii zeci de ani. Nu este mai bine să ne răpim câteva minute din timpul nostru, să cercetăm o informație apelând la mai multe surse și să o trecem prin filtrul gândirii critice, decât să acționăm sub impulsul de moment și să luăm decizii care pot avea consecințe grave asupra viitorului nostru? Așadar, INFORMAȚI-VĂ DOAR DIN SURSE OFICIALE!

Concluzia nu poate fi decât una singură: într-o luptă inegală cu timpul și spațiul pe care le avem la dispoziție pentru a combate minciuna, perseverența trebuie să primeze deoarece, mai devreme sau mai târziu, adevărul tot va ieși la iveală. Noi, formatorii de opinii, umilii și vremelnicii slujitori ai presei, trebuie să facem tot ceea ce ține de asiduitatea muncii noastre pentru ca lucrul acesta să se întâmple mai devreme. Dar luați seamă că fiecare pădure are uscăciunile ei și că toporul are coadă de lemn!

Unde am ajuns cu această călătorie ne pot spune doar cei ce sunt capabili să discearnă adevărul, să descopere știrile false care se răspândesc precum molimele, cei ce sunt pregătiți să lupte cu manipularea și dezinformarea. La sfârșit, înainte ca praful să se așeze peste toate cum se așează și peste rândurile de față, reflectați la următorul aspect: lumina Farului nu ne cheamă la el, ci ne avertizează că dacă ne apropiem prea mult, o să ne lovim de stânci și o să naufragiem.