Locotenent Olguța Bodnar – Un simbol al echilibrului între rigoare și empatie

Într-un colț idilic din apropierea orașului Câmpulung Moldovenesc, la poalele Rarăului, tradiția și natura s-au întâlnit pentru a modela destinul unei fete cu visuri mărețe. Pașii hotărâți ai elevilor militari de la colegiul din localitate, îmbrăcați impecabil în uniforme, care treceau prin fața ei, îi trezeau admirația și îi alimentau dorința de a face parte din această lume. Pe când era doar o copilă, în clasa a V-a, mâna ei hotărâtă scria în jurnalul personal: „Când voi crește, vreau să fiu și eu în armată.” 


Anii de început în uniformă au fost pentru Olguța o lecție de adaptare și o probă de caracter. Provenind dintr-un sat moldovenesc, a adus cu ea răbdarea și anduranța izvorâte din viața rurală. Uniforma militară nu era doar o haină, ci o nouă identitate, una pe care a purtat-o cu mândrie.
Astăzi, locotenent Olguța Bodnar este un exemplu de dedicare, putere și sensibilitate în cadrul Batalionului 136 Geniu „Apulum” din Alba Iulia unde activează. Ea este simbolul perfect al armoniei între rigoarea militară, între disciplina impusă de uniformă și empatia care apropie oamenii. „Noi femeile nu suntem întotdeauna percepute ca fiind la fel de puternice ca bărbații, dar eu am demonstrat că respectul se câștigă prin fapte,” mărturisește ea cu modestie, dar și cu fermitate.
 „Am învățat să mă impun nu prin autoritate, ci prin puterea exemplului. Am fost mereu alături de colegii mei, indiferent dacă eram în aplicații militare sau în tabere de antrenament. Cred că respectul l-am câștigat prin prezență și implicare.”
La Cincu, în taberele de pregătire sau pe teren, Olguța a înțeles că liderii adevărați nu dau ordine de la distanță. Ei lucrează cot la cot cu echipa lor. „Un lider trebuie să fie parte din echipă, nu doar să o conducă. Respectul se câștigă prin solidaritate și prin fapte, nu prin gradele de pe umăr.”
Locotenent Olguța Bodnar este dovada vie că visurile din copilărie pot deveni realitate, dacă sunt susținute de pasiune și perseverență. 

„Când nu poartă uniforma militară, Olguța își găsește refugiul în tradițiile bucovinene. Portul popular, dansul și evenimentele culturale sunt o parte esențială din identitatea ei. „De fiecare dată când mă întorc acasă, îmi iau costumul popular și mă alătur ansamblului folcloric al copilăriei. Este modul meu de a-mi onora rădăcinile.”