Te simți în siguranță?

Mirela Vîță · 09.09.2020
La o simplă căutare pe Google observi că Mali nu e un loc potrivit de petrecut vacanța, iar asta nu din lipsa peisajelor spectaculoase. Dacă răsfoieșți comunicatele de presă ale ONU privind MINUSMA, din iulie 2013 până acum, 122 de luptători pentru pace au fost uciși și peste 300 au suferit răni grave, în atacuri asupra convoaielor sau asupra taberelor de dislocare.  Dar cei mai expuși conflictului nu sunt cei aproximativ 15000 de militari și civili reprezentanți ai ONU în Mali, ci chiar locuitorii acestei țări. Forțele de securitate maliene au fost în mod constant ținta unor atacuri grave, iar violențele inter-etnice, banditismul și răpirile fac sute de victime în rândul populației. Aceste informații sunt la dispoziția publicului, pot fi verificate și aprofundate de oricine are acces la net.
 
Acasă, la unitățile din țară, a avea în același timp sisteme antibalistice, camere de supraveghere pe tot perimetrul, posturi de pază întărită, sisteme de avertizare, senzori de monitorizare permanentă și alte măsuri de protecție ar putea fi considerat întrebuințare excesivă a forțelor și mijloacelor. Aici e ceva normal.
 
Pentru majoritatea dintre noi, de cele mai multe ori, veștile despre ce se întâmplă în afara perimetrului ne confirmă că bazele militare par a fi cel mai sigur loc în care să te afli.  Da, realist vorbind, știm că nu suntem aici la fel de în siguranță ca acasă, dar ne-am asumat această situație. Și totuși, poate chiar în ciuda imaginilor construite înainte să ajungem în teatru, avem sentimentul de siguranță. Nu știu exact în ce măsură Glock-ul care ne apasă permanent pe șold confirmă sau nu senzația de siguranță, dar și armamentul face parte din contextul obișnuit al unui teatru de operații.  Cert este că dormim liniștiți, ne deplasăm prin bază la orice oră fără vreo teamă, iar în discuțiile de zi cu zi între colegi nu a apărut până acum niciodată subiectul fricii sau al senzației de insecuritate.
 
Iar la acest sentiment zilnic de siguranță contribuie și colegii noștri din cadrul plutonului de Protecția Forței: de vigilența lor depinde verificarea întregului personal care intră în zona operațională, fie el militar sau contractor civil din comunitatea locală, cât  și controlul  tuturor vehiculelor care tranzitează punctul de acces. Comandantul de pluton, locțiitorul și comandanții de grupă fac ture în Centrul de Operații Tactice. “De acolo coordonăm activitatea militarilor din serviciu  aflați în teren pentru a sprijini decolarea, aterizarea și manevrarea la sol a aeronavelor, în condiții de siguranță, în funcție de necesitățile identificate. De-a lungul misiunii cerințele se pot schimba de la un minut la altul, așa că e esențial ca aceștia să fie mereu disponibili și să reacționeze rapid. Mereu păstrăm stațiile radio la îndemână,”- locotenent Raluca Petre, comandantul plutonului. 
 
Ne dorim să nu îi îngrijorăm prea mult pe cei dragi, dar în același timp să se înțeleagă că ne facem datoria într-o zonă de conflict. Și o facem cu profesionalism, bazându-ne pe modul în care ne-am pregătit acasă, ca militari, dar și învățând în continuare și având încredere în cei mai bine instruiți și cu mai multă experiență în teatrele de operații.  Oamenii aceștia, pe care îi numesc cu recunoștință colegi, nu au nimic de dovedit nimănui. Dacă îi întrebi, îți vor povesti, cu privirea întoarsă spre trecut, despre explozii pe drumul convoaielor, despre alți colegi răniți, despre atacurile cu mortiere asupra bazelor. Nu exagerează cu nimic și nu adaugă dramatism inutil situației.  Au luat lucrurile că atare, cu bune și cu rele, iar acum pun în practică toată experiența lor pentru a evita orice veșți rele pentru cei de acasă.
 
Unul dintre ei este plutonierul adjutant Liviu Zainea: cu o misiune în Kosovo, trei în Afganistan (2004, 2009, 2012) și una în Irak (2006), el este acum locțiitorul comandantului structurii de Protecția Forței al detașamentului Carpathian Pumas.
 
E om de teren, a fost comandant pluton infanterie și a făcut nenumărate patrule în zone de operații ostile. La experiența aceasta se adaugă și lucrul în domeniul Poliției Militare și pe terenul de instrucție, în țară. Toate aceste informații nu le-am aflat ușor, pentru că nimic din calmul și discreția de zi cu zi ale acestui militar nu le trădează. Poate tocmai vorba mereu măsurată și atitudinea rezervată lasă să transpară experiență, pentru cine are ochi să vadă. “Câțiva dintre militarii plutonului au mai fost în misiuni, dar pentru majoritatea e prima dislocare. Mai ales pentru aceștia, încă din perioada pregătirii, am considerat necesar să dublez explicațiile din proceduri și regulamente cu exemple și demonstrații din situațiile întâlnite pe teren, în misiunile anterioare. E cea mai bună modalitate de a-i face să înțeleagă importanța de a avea o reacție corectă.” Responsabilitatea lor e mare: în eventualitatea oricărei amenințări, vor interveni  în sprijinul structurii multinaționale de Protecția Forței, pentru a riposta împotriva atacului și a securiza zona.
 
Din fericire, Camp Castor nu are un istoric bogat al incidentelor de securitate, dar a lăsa garda jos într-un mediu ca al Mali-ului ar fi o greșeală care ar costa prea mult. Astfel, periodic, militarii din acest pluton desfășoară exerciții după scenarii probabile, pentru a verifica reacția rapidă și procedurile aplicate în cazuri precum focurile de armă, atac cu mortiere, incident EOD, găsirea unor muniții neexplodate. Modul de reacție la aceste incidente și alte câteva în plus e esențial în îndeplinirea misiunii lor de apărare și protejare a zonei operaționale în care detașamentul își desfășoară activitatea zilnică.
 
***
Pacea e absența conflictului, îmi răsună în minte o definiție auzită pe băncile academiei. Logică simplistă, credeam atunci.  Apoi am ajuns aici.
Eram fericiți și nu o știam, scria un jurnalist spaniol prin martie, referindu-se la zilele de dinainte ca viețile tuturor să fie date peste cap de pandemia anului. Ca militari dislocați în Africa, aflați în inima unui conflict care părea ireal prin prisma depărtării de noi, am învățat acum, prin comparație, ce înseamnă pacea. Iar din punctul acesta de vedere, în România suntem fericiți.