Echipajul îndrăgostit
- Acasă
- Articole blog
- Povești cu militari, militari cu povești
- Echipajul îndrăgostit
Maiştrii militari clasa a IV-a Ana-Maria şi Sorin Rotaru formează un echipaj atât la serviciu, cât şi acasă. S-au îndrăgostit pe Mircea, iar nava lor de suflet este fregata Regina Maria. Sunt doi tineri frumoşi, modeşti, cu pasiune pentru profesie şi mare, care nu dau nicio clipă înapoi atunci când apar provocările meseriei.
Pe maiştrii militari clasa a IV-a Ana-Maria şi Sorin Rotaru i-am descoperit în ultima misiune internaţională executată de fregata Regina Maria în cadrul grupării NATO SNMG-2. Retraşi, modeşti, cu mult bun-simţ, am realizat după ceva timp că sunt soţ şi soţie.
La prima vedere păreau nişte colegi ce îşi împărtăşeau din când în când din greutăţile meseriei de marinar. Am aflat despre povestea lor de dragoste mult mai târziu, spre amuzamentul camarazilor lor.
Ana-Maria este de loc din comuna Băneasa, județul Constanța. A descoperit Marina militară la 19 ani, în urma unei campanii de promovare a Forțelor Navale române.
Aşa că s-a hotărât să dea examen la Şcoala Militară de Maiştri Militari a Forţelor Navale Amiral Ion Murgescu. S-a decis cam târziu,se terminaseră înscrierile, așa că a dat următorul an, când a şi luat.
Am ales marina fiindcă mi-a plăcut tare mult uniforma. Asta m-a atras prima dată, nu m-a interesat altceva. Sincer nici nu știam unde e portul militar. Nu am avut legătură cu marea, ci cu Dunărea, spune Ana-Maria.
Sorin e de loc din Buzău. S-a dus la Biroul informare-recrutare, unde și-a depus dosarul pentru soldaţi şi gradaţi profesionişti în 2009. Nu a avut informațiile corecte și … a ajuns la marină, la divizionul de nave școală, la remorchere.
Am spus că eu vreau să mă întorc acasă, iar un coleg mai hâtru mi-a spus când o să vadă marină la Buzău atunci o să fiu şi eu prin locurile natale, şi-a adus aminte Sorin de începuturile sale.
Cinci ani jumătate a fost s.g.p., după care l-a motivat un coleg, maistru militar, proaspăt ieșit din școală. A dat examen și a luat. A fost foarte greu cu banii, fiindcă nu avea salariul de s.g.p., avea rată la apartament. L-au ajutat părinții foarte mult.
Sorin are specialitatea navigație, Ana-Maria radiolocație. În anul I nici nu s-au băgat în seamă. Nu erau în aceeași clasă. Erau puține fete, doar trei. Ana-Maria era singura necăsătorită.
Sorin a făcut primul pas greu tare… s-a întâmplat pe Nava-școală Mircea. E mai timid din fire. Prima dată când au vorbit, Sorin și-a uitat geaca de ripstop și a doua zi îi trebuia, iar Ana-Maria era de serviciu la bucătărie și i-a împrumutat-o. Sorin i-a întors gestul cu o ciocolată și de atunci a început totul!
Acolo, pe barc, ne-am apropiat cel mai mult. Era frumos cum stăteam seara și priveam Luna, în prova, pe baba (n.r.- termen marinăresc, dispozitiv din oțel sau fontă de pe puntea navelor sau cheiuri de care se leagă parâmele), a spus Ana-Maria.
Mâncam o ciocolată amândoi, ca doi colegi și povesteam. Unul că a ajuns la marină fără să știe, celălalt, că i-a plăcut uniforma.Ușor, relația a prins rădăcini. Am ieșit împreună în oraș și de acolo a început totul!
Pentru cei doi a fost greu să iubească într-o școală militară. Sorin a spus că a fost greu, dar frumos. Ana-Maria a afirmat că a fost palpitant. Primul sărut a fost tot lângă apă, în parcul Tăbăcăriei, pe malul lacului. A avut curaj, dar cam greu, el e mai timid, spune zâmbind Ana-Maria.
Mi-am dat seama că o să fie soția mea. E mai vorbăreață, eu mai tăcut, dar e ok, ne completăm, spune Sorin. Unii colegi au fost ok, alții invidioși, dar acum, după ceva timp, toți ne felicită!
La absolvire s-au îmbrăcat pentru prima dată în ținuta albă și toți erau cu ochii pe ei. S-au simţit extraodrinar! Atunci s-au cunoscut și părinții lor.
A urmat repartiția pe fregata Regina Maria. Au prins misiuni și cu fregatele Regele Ferdinand și Mărășești, separat. După o perioadă, Sorin s-a mutat la alt divizion, tot la remorchere.
În ultima misiune au fost pentru prima dată amândoi cu fregata Regina Maria. A fost puțin ciudat. Fiecare a avut cabina lui, cu cartul său. Se întâlneau rar.
Parcă eram la început, afirmă zâmbind Ana-Maria. Când se anunța prin stație maistrul militar Rotaru … săream amândoi, apoi se spunea și prenumele. Ne întâlneam pe la masă, nu suntem așa de lipicioși.
Ce e acasă, e acolo, aici suntem la serviciu, cu multă treabă. Nu confundăm deloc locurile. Încercăm să ne așezăm serviciile și concediile cum putem să fim împreună, ne mai înțeleg şi șefii.
Pentru cei doi este greu când unul dintre ei e plecat. În primăvară a fost plecată Ana-Maria, iar Sorin a rămas acasă. Pentru el a fost foarte greu, era stare de urgență și ea era în misiune.
Nu se putea duce nicăieri, ea nu avea semnal la telefon. Știam ce poate, ce echipaj e, dar îi port mereu de grijă! E greu când unul dintre noi e plecat, e casa goală, spune Sorin.
Pentru Ana-Maria cele mai grele momente au fost în şcoala militară când a alergat cu masca contra gazelor pe figură. Cele mai frumose sunt când îmbracă ţinuta albă, tip Panama. Pentru Sorin, cele mai grele momente au fost când a venit pe fregată, navă mare cu echipaj numeros, fiind obişnuit cu echipaj restrâns ca la remorchere.
Acum s-a acomodat şi speră să se reîntorcă cât de curând în echipaj. În acest moment este încadrat la Divizionul 130 Nave Sprijin Logistic, pe remorchere. Pentru el, momente frumoase sunt în misiunile internaţionale, când realizează că este la nivelul de pregătire a celor din NATO. Simte că este acolo, între cei mai buni!
Peste cinci ani sperăm să fim tot aici, pe Regina Maria. Familia Rotaru are o legătură specială cu această navă. Este nava noastră de suflet, iar Mircea, cea care ne-a unit! Ne mai uităm la el şi privim la babaua cea din prova pe care stăteam în fiecare seară, amândoi îndrăgostiţi.

Maiştri militari clasa a IV-a Ana-Maria şi Sorin Rotaru
Nu am o meserie grea, îmi place ceea ce fac. Ca sgp am fost mecanic, dar acum lucrul la navigaţie e altceva. Rute, calcule, eşti tot timpul în priză!!, spune Sorin.
Eu lucrez în camera de conducere a luptei, în opsroom, aşa cum o ştiu toţi. Chiar dacă e întuneric și uneori cam frig din cauza aerului condiţionat, îmi place foarte mult ceea ce fac.
Acum nu am fost în carturi împreună. Mie nu îmi convine să fim în acelaşi loc amândoi, la serviciu, spune și Ana-Maria. Fiecare are job-ul său. Eu mă intimidez dacă e pe lângă mine. Are mai mulţi ani de armată decât mine, experienţa îşi spune cuvântul.
Maiştri militari clasa a IV-a Ana-Marian şi Sorin Rotaru s-au căsătorit în 2019. Urmează să facă şi nunta, dar cu pandemia asta … la anul. La muncă sunt doi maiştri militari de marină, fiecare cu specialitate lui, acasă… doi soţi care se iubesc.
Timpul trece. În toţi aceşti ani de când sunt în armată, la Marina militară, le-a fost şi bine, şi greu, dar nu regretă niciodată că au venit în armată. Au văzut întotdeauna partea bună a lucrurilor.
M-am hotărât cu greu să o cer de nevastă! Iubire era, dar căsnicia înseamnă multe. Casă aveam, serviciul era. E ceva să faci echipaj şi acasă şi la muncă cu cel drag!, mărturisește Sorin.
Fiecare îşi calcă ţinuta. Asta e unul din avantajele să ai soţ militar. Ştie să facă patul, să calce, să spele. Am avut de ales, recunosc, afirmă zâmbind Ana-Maria. Unul dintre visurile mele este să am copii şi să mă duc
la grădiniţă în uniformă şi ei să strige: Uite, ea e mami!
Pe maiştrii militari clasa a IV-a Ana-Maria şi Sorin Rotaru i-am descoperit în ultima misiune internaţională executată de fregata Regina Maria în cadrul grupării NATO SNMG-2. Retraşi, modeşti, cu mult bun-simţ, am realizat după ceva timp că sunt soţ şi soţie.
La prima vedere păreau nişte colegi ce îşi împărtăşeau din când în când din greutăţile meseriei de marinar. Am aflat despre povestea lor de dragoste mult mai târziu, spre amuzamentul camarazilor lor.
Ana-Maria este de loc din comuna Băneasa, județul Constanța. A descoperit Marina militară la 19 ani, în urma unei campanii de promovare a Forțelor Navale române.
Aşa că s-a hotărât să dea examen la Şcoala Militară de Maiştri Militari a Forţelor Navale Amiral Ion Murgescu. S-a decis cam târziu,se terminaseră înscrierile, așa că a dat următorul an, când a şi luat.
Am ales marina fiindcă mi-a plăcut tare mult uniforma. Asta m-a atras prima dată, nu m-a interesat altceva. Sincer nici nu știam unde e portul militar. Nu am avut legătură cu marea, ci cu Dunărea, spune Ana-Maria.
Sorin e de loc din Buzău. S-a dus la Biroul informare-recrutare, unde și-a depus dosarul pentru soldaţi şi gradaţi profesionişti în 2009. Nu a avut informațiile corecte și … a ajuns la marină, la divizionul de nave școală, la remorchere.
Am spus că eu vreau să mă întorc acasă, iar un coleg mai hâtru mi-a spus când o să vadă marină la Buzău atunci o să fiu şi eu prin locurile natale, şi-a adus aminte Sorin de începuturile sale.
Cinci ani jumătate a fost s.g.p., după care l-a motivat un coleg, maistru militar, proaspăt ieșit din școală. A dat examen și a luat. A fost foarte greu cu banii, fiindcă nu avea salariul de s.g.p., avea rată la apartament. L-au ajutat părinții foarte mult.
Sorin are specialitatea navigație, Ana-Maria radiolocație. În anul I nici nu s-au băgat în seamă. Nu erau în aceeași clasă. Erau puține fete, doar trei. Ana-Maria era singura necăsătorită.
Sorin a făcut primul pas greu tare… s-a întâmplat pe Nava-școală Mircea. E mai timid din fire. Prima dată când au vorbit, Sorin și-a uitat geaca de ripstop și a doua zi îi trebuia, iar Ana-Maria era de serviciu la bucătărie și i-a împrumutat-o. Sorin i-a întors gestul cu o ciocolată și de atunci a început totul!
Acolo, pe barc, ne-am apropiat cel mai mult. Era frumos cum stăteam seara și priveam Luna, în prova, pe baba (n.r.- termen marinăresc, dispozitiv din oțel sau fontă de pe puntea navelor sau cheiuri de care se leagă parâmele), a spus Ana-Maria.
Mâncam o ciocolată amândoi, ca doi colegi și povesteam. Unul că a ajuns la marină fără să știe, celălalt, că i-a plăcut uniforma.Ușor, relația a prins rădăcini. Am ieșit împreună în oraș și de acolo a început totul!
Pentru cei doi a fost greu să iubească într-o școală militară. Sorin a spus că a fost greu, dar frumos. Ana-Maria a afirmat că a fost palpitant. Primul sărut a fost tot lângă apă, în parcul Tăbăcăriei, pe malul lacului. A avut curaj, dar cam greu, el e mai timid, spune zâmbind Ana-Maria.
Mi-am dat seama că o să fie soția mea. E mai vorbăreață, eu mai tăcut, dar e ok, ne completăm, spune Sorin. Unii colegi au fost ok, alții invidioși, dar acum, după ceva timp, toți ne felicită!
La absolvire s-au îmbrăcat pentru prima dată în ținuta albă și toți erau cu ochii pe ei. S-au simţit extraodrinar! Atunci s-au cunoscut și părinții lor.
A urmat repartiția pe fregata Regina Maria. Au prins misiuni și cu fregatele Regele Ferdinand și Mărășești, separat. După o perioadă, Sorin s-a mutat la alt divizion, tot la remorchere.
În ultima misiune au fost pentru prima dată amândoi cu fregata Regina Maria. A fost puțin ciudat. Fiecare a avut cabina lui, cu cartul său. Se întâlneau rar.
Parcă eram la început, afirmă zâmbind Ana-Maria. Când se anunța prin stație maistrul militar Rotaru … săream amândoi, apoi se spunea și prenumele. Ne întâlneam pe la masă, nu suntem așa de lipicioși.
Ce e acasă, e acolo, aici suntem la serviciu, cu multă treabă. Nu confundăm deloc locurile. Încercăm să ne așezăm serviciile și concediile cum putem să fim împreună, ne mai înțeleg şi șefii.

Pentru cei doi este greu când unul dintre ei e plecat. În primăvară a fost plecată Ana-Maria, iar Sorin a rămas acasă. Pentru el a fost foarte greu, era stare de urgență și ea era în misiune.
Nu se putea duce nicăieri, ea nu avea semnal la telefon. Știam ce poate, ce echipaj e, dar îi port mereu de grijă! E greu când unul dintre noi e plecat, e casa goală, spune Sorin.
Pentru Ana-Maria cele mai grele momente au fost în şcoala militară când a alergat cu masca contra gazelor pe figură. Cele mai frumose sunt când îmbracă ţinuta albă, tip Panama. Pentru Sorin, cele mai grele momente au fost când a venit pe fregată, navă mare cu echipaj numeros, fiind obişnuit cu echipaj restrâns ca la remorchere.
Acum s-a acomodat şi speră să se reîntorcă cât de curând în echipaj. În acest moment este încadrat la Divizionul 130 Nave Sprijin Logistic, pe remorchere. Pentru el, momente frumoase sunt în misiunile internaţionale, când realizează că este la nivelul de pregătire a celor din NATO. Simte că este acolo, între cei mai buni!
Peste cinci ani sperăm să fim tot aici, pe Regina Maria. Familia Rotaru are o legătură specială cu această navă. Este nava noastră de suflet, iar Mircea, cea care ne-a unit! Ne mai uităm la el şi privim la babaua cea din prova pe care stăteam în fiecare seară, amândoi îndrăgostiţi.

Maiştri militari clasa a IV-a Ana-Maria şi Sorin Rotaru
Nu am o meserie grea, îmi place ceea ce fac. Ca sgp am fost mecanic, dar acum lucrul la navigaţie e altceva. Rute, calcule, eşti tot timpul în priză!!, spune Sorin.
Eu lucrez în camera de conducere a luptei, în opsroom, aşa cum o ştiu toţi. Chiar dacă e întuneric și uneori cam frig din cauza aerului condiţionat, îmi place foarte mult ceea ce fac.
Acum nu am fost în carturi împreună. Mie nu îmi convine să fim în acelaşi loc amândoi, la serviciu, spune și Ana-Maria. Fiecare are job-ul său. Eu mă intimidez dacă e pe lângă mine. Are mai mulţi ani de armată decât mine, experienţa îşi spune cuvântul.
Maiştri militari clasa a IV-a Ana-Marian şi Sorin Rotaru s-au căsătorit în 2019. Urmează să facă şi nunta, dar cu pandemia asta … la anul. La muncă sunt doi maiştri militari de marină, fiecare cu specialitate lui, acasă… doi soţi care se iubesc.
Timpul trece. În toţi aceşti ani de când sunt în armată, la Marina militară, le-a fost şi bine, şi greu, dar nu regretă niciodată că au venit în armată. Au văzut întotdeauna partea bună a lucrurilor.
M-am hotărât cu greu să o cer de nevastă! Iubire era, dar căsnicia înseamnă multe. Casă aveam, serviciul era. E ceva să faci echipaj şi acasă şi la muncă cu cel drag!, mărturisește Sorin.
Fiecare îşi calcă ţinuta. Asta e unul din avantajele să ai soţ militar. Ştie să facă patul, să calce, să spele. Am avut de ales, recunosc, afirmă zâmbind Ana-Maria. Unul dintre visurile mele este să am copii şi să mă duc
la grădiniţă în uniformă şi ei să strige: Uite, ea e mami!