Bilanț la jumătatea misiunii
- Acasă
- Articole blog
- Misiuni externe
- Bilanț la jumătatea misiunii
Aterizare istorică la Timbuktu
Pe o axă temporală, suntem la egală distanță de casă: dacă acum trei luni ne întâlneam prima dată cu aerul fierbinte al Africii, peste încă trei luni ne vom lua la revedere de la vastul peisaj subsaharian. E momentul oportun să facem un popas pentru a vă prezenta un bilanț al misiunii Detașamentului de elicoptere Carpathian Pumas, participant la misiunea Multidimensională Integrată a ONU de Stabilizare din Republica Mali.
Concluziile la jumătatea perioadei de dislocare dezvăluie executarea a aproape 80 de misiuni de zbor sub egida ONU, în această zona măcinată de conflicte. Dacă până acum doar de două ori a fost nevoie de intervenția de urgență pentru evacuarea medicală aeriană, elicopterele românești au fost în schimb extrem de solicitate pentru executarea misiunilor de recunoaștere, cercetare și patrulare aeriană (aproximativ 60), transport trupe și materiale (10) sau evacuare aeriană înaintată.
Într-o țară cu un teritoriu de cinci ori mai mare decât al României, dar cu infrastructură aproape inexistentă, în care convoaiele ONU au nevoie de zile întregi pentru a se deplasa dintr-un punct în altul, mereu sub amenințarea grupărilor teroriste și de crimă organizată care controlează principalele căi de comunicații, dislocarea rapidă a elicopterelor pentru recunoașterea rutelor și descurajarea agresorilor constituie o capabilitate esențială, care asigură o prezență rapidă și flexibilă în zona de operații Mali, așa cum aprecia zilele trecute, într-o postare pe pagina de Twitter, comandantul MINUSMA, generalul-locotenent Dennis Gyllensporre.
Aproximativ 1000 de ore de zbor au executat până acum elicopterele Forțelor Aeriene Române pe cerul malian, iar a doua jumătate a lunii iulie, care coincide și cu sosirea sezonului ploios și implicit îngreunarea accesului pe cale rutieră, a fost una dintre cele mai aglomerate perioade: ONU a solicitat desfășurarea a 10 misiuni la distanță mare de bază, cumulând aproape 80 de ore de zbor, executate în patru din cele cinci sectoare ale țării africane.
Prezentăm mai jos o misiune notabilă din această perioadă, care s-a remarcat atât datorită complexității, gradului de pericol cât și traiectului inedit:
Pentru 25 și 26 iulie detașamentul a primit sarcina de a executa o misiune de cercetare și patrulare aeriană a unei localități aflate în zona de graniță dintre Mali și Mauritania. Solicitările pentru executarea misiunilor de acest fel vin cu scurt timp înainte, astfel încât toți cei implicați, de la piloți până la responsabilii de starea tehnică a elicopterelor, au doar câteva ore la dispoziție pentru a planifica activitatea până în cele mai mici detalii. Pentru clarificarea contextului, putem spune că destinația respectivă este cunoscută ca fiind un punct de confluență a rutelor de crimă organizată și contrabandă cu armament, iar în ultimele 18 luni a fost măcinată de un conflict între două grupări armate aparținând comunității locale, conflict al cărui scop probabil este controlul zonei respective. Tensiunile au avut un efect negativ profund asupra populației civile, ducând inclusiv la pierderi de vieți omenești.
Un alt motiv pentru care a fost solicitată prezența elicopterelor românești ține și de gradul mare de izolare al zonei, care se află la sute de kilometri de cea mai mare așezare din sector, iar drumurile, în special acum pe timpul sezonului ploios, sunt impracticabile, făcând aproape imposibilă intervenția forțelor de la sol.
Zborurile executate în cele două zile consecutiv au avut un grad ridicat de complexitate și de risc, datorat atât distanței față de locația de bază Gao – peste 500 km, fenomenelor meteorologice asociate sezonului ploios, cât și posibilelor amenințări de la sol. Responsabilii de planificare au decis ca zborurile să fie executate în formații de două elicoptere, iar misiunea a fost împărțită în etape distincte: prima parte a constituit-o dislocarea și redislocarea elicopterelor zilnic de pe Gao pe Toumbouctou, iar cea de-a doua parte a implicat pregătirea și executarea misiunii propriu-zise, de pe locația de dislocare.
Astfel, pentru prima dată de la sosirea în Africa, elicopterele românești au aterizat pe aeroportul din Toumbouctou (sau Timbuktu). Aflat la granița de sud a Saharei, Timbuktu a fost dintotdeauna un punct de întâlnire a rutelor comerciale dintre Africa de vest, popoarele nomade din Est (Sahel) și populația arabă din nordul Africii. Această poziție, precum și bogatele resurse minerale ale solului, a făcut din el, la un moment dat al lungii sale istorii, unul dintre cele mai bogate orașe din lume și totodată un centru cultural și economic al Africii, fiind supranumit și ,,Atena din Africa” sau ,,Perla neagră a deșertului”. Datorită descrierilor acestuia ca fiind un El Dorado al Africii, dar și a inaccesibilității, din cauza poziției geografice și a rutelor de comunicații dificile, orașul a ajuns să fie cunoscut în Europa ca un loc mistic, foarte îndepărtat, sinonim în unele culturi ,,capătului lumii”.
După o scurtă oprire de alimentare în acest oraș străvechi, misiunea a continuat prin cercetarea localității țintă, a împrejurimilor acesteia și a căilor de comunicații, prezența elicopterelor românești sub egida ONU având și un rol important în descurajarea grupărilor armate de a acționa împotriva populației civile din zonă.
Distanța mare față de locația de bază a necesitat o permanentă actualizare a condițiilor meteo aflate în continuă schimbare, precum și a eventualelor mișcări la sol ale grupărilor insurgente. Pe tot parcursul celor două zile de misiune, fluxul informațional dintre Centrul de Operații Tactice și echipajele celor două elicoptere a fost unul continuu. Informațiile colectate pe timpul celor două zile au fost extrem de valoroase, permițând evaluarea stării de fapt din localitate, a capabilităților militare ale grupărilor precum și dezvoltarea posibilelor cursuri de acțiune viitoare.
Dincolo de responsabilitatea aflată pe umerii echipajelor și a amenințărilor permanente de la sol, cele două zile de misiune au supus întregul detașament la un efort considerabil, fizic și psihic, prin ritmul alert impus pe linie de operații, logistică, mentenanță și sprijin tehnic.
Așa cum ne-am obișnuit până acum, elicopterele românești vor face parte din peisajul obișnuit al Republicii Mali pentru încă trei luni, executând misiuni care acoperă un teritoriu vast al acestei țări africane.
Pe o axă temporală, suntem la egală distanță de casă: dacă acum trei luni ne întâlneam prima dată cu aerul fierbinte al Africii, peste încă trei luni ne vom lua la revedere de la vastul peisaj subsaharian. E momentul oportun să facem un popas pentru a vă prezenta un bilanț al misiunii Detașamentului de elicoptere Carpathian Pumas, participant la misiunea Multidimensională Integrată a ONU de Stabilizare din Republica Mali.
Concluziile la jumătatea perioadei de dislocare dezvăluie executarea a aproape 80 de misiuni de zbor sub egida ONU, în această zona măcinată de conflicte. Dacă până acum doar de două ori a fost nevoie de intervenția de urgență pentru evacuarea medicală aeriană, elicopterele românești au fost în schimb extrem de solicitate pentru executarea misiunilor de recunoaștere, cercetare și patrulare aeriană (aproximativ 60), transport trupe și materiale (10) sau evacuare aeriană înaintată.
Într-o țară cu un teritoriu de cinci ori mai mare decât al României, dar cu infrastructură aproape inexistentă, în care convoaiele ONU au nevoie de zile întregi pentru a se deplasa dintr-un punct în altul, mereu sub amenințarea grupărilor teroriste și de crimă organizată care controlează principalele căi de comunicații, dislocarea rapidă a elicopterelor pentru recunoașterea rutelor și descurajarea agresorilor constituie o capabilitate esențială, care asigură o prezență rapidă și flexibilă în zona de operații Mali, așa cum aprecia zilele trecute, într-o postare pe pagina de Twitter, comandantul MINUSMA, generalul-locotenent Dennis Gyllensporre.
Aproximativ 1000 de ore de zbor au executat până acum elicopterele Forțelor Aeriene Române pe cerul malian, iar a doua jumătate a lunii iulie, care coincide și cu sosirea sezonului ploios și implicit îngreunarea accesului pe cale rutieră, a fost una dintre cele mai aglomerate perioade: ONU a solicitat desfășurarea a 10 misiuni la distanță mare de bază, cumulând aproape 80 de ore de zbor, executate în patru din cele cinci sectoare ale țării africane.
Prezentăm mai jos o misiune notabilă din această perioadă, care s-a remarcat atât datorită complexității, gradului de pericol cât și traiectului inedit:
Pentru 25 și 26 iulie detașamentul a primit sarcina de a executa o misiune de cercetare și patrulare aeriană a unei localități aflate în zona de graniță dintre Mali și Mauritania. Solicitările pentru executarea misiunilor de acest fel vin cu scurt timp înainte, astfel încât toți cei implicați, de la piloți până la responsabilii de starea tehnică a elicopterelor, au doar câteva ore la dispoziție pentru a planifica activitatea până în cele mai mici detalii. Pentru clarificarea contextului, putem spune că destinația respectivă este cunoscută ca fiind un punct de confluență a rutelor de crimă organizată și contrabandă cu armament, iar în ultimele 18 luni a fost măcinată de un conflict între două grupări armate aparținând comunității locale, conflict al cărui scop probabil este controlul zonei respective. Tensiunile au avut un efect negativ profund asupra populației civile, ducând inclusiv la pierderi de vieți omenești.
Un alt motiv pentru care a fost solicitată prezența elicopterelor românești ține și de gradul mare de izolare al zonei, care se află la sute de kilometri de cea mai mare așezare din sector, iar drumurile, în special acum pe timpul sezonului ploios, sunt impracticabile, făcând aproape imposibilă intervenția forțelor de la sol.
Zborurile executate în cele două zile consecutiv au avut un grad ridicat de complexitate și de risc, datorat atât distanței față de locația de bază Gao – peste 500 km, fenomenelor meteorologice asociate sezonului ploios, cât și posibilelor amenințări de la sol. Responsabilii de planificare au decis ca zborurile să fie executate în formații de două elicoptere, iar misiunea a fost împărțită în etape distincte: prima parte a constituit-o dislocarea și redislocarea elicopterelor zilnic de pe Gao pe Toumbouctou, iar cea de-a doua parte a implicat pregătirea și executarea misiunii propriu-zise, de pe locația de dislocare.
Astfel, pentru prima dată de la sosirea în Africa, elicopterele românești au aterizat pe aeroportul din Toumbouctou (sau Timbuktu). Aflat la granița de sud a Saharei, Timbuktu a fost dintotdeauna un punct de întâlnire a rutelor comerciale dintre Africa de vest, popoarele nomade din Est (Sahel) și populația arabă din nordul Africii. Această poziție, precum și bogatele resurse minerale ale solului, a făcut din el, la un moment dat al lungii sale istorii, unul dintre cele mai bogate orașe din lume și totodată un centru cultural și economic al Africii, fiind supranumit și ,,Atena din Africa” sau ,,Perla neagră a deșertului”. Datorită descrierilor acestuia ca fiind un El Dorado al Africii, dar și a inaccesibilității, din cauza poziției geografice și a rutelor de comunicații dificile, orașul a ajuns să fie cunoscut în Europa ca un loc mistic, foarte îndepărtat, sinonim în unele culturi ,,capătului lumii”.
După o scurtă oprire de alimentare în acest oraș străvechi, misiunea a continuat prin cercetarea localității țintă, a împrejurimilor acesteia și a căilor de comunicații, prezența elicopterelor românești sub egida ONU având și un rol important în descurajarea grupărilor armate de a acționa împotriva populației civile din zonă.
Distanța mare față de locația de bază a necesitat o permanentă actualizare a condițiilor meteo aflate în continuă schimbare, precum și a eventualelor mișcări la sol ale grupărilor insurgente. Pe tot parcursul celor două zile de misiune, fluxul informațional dintre Centrul de Operații Tactice și echipajele celor două elicoptere a fost unul continuu. Informațiile colectate pe timpul celor două zile au fost extrem de valoroase, permițând evaluarea stării de fapt din localitate, a capabilităților militare ale grupărilor precum și dezvoltarea posibilelor cursuri de acțiune viitoare.
Dincolo de responsabilitatea aflată pe umerii echipajelor și a amenințărilor permanente de la sol, cele două zile de misiune au supus întregul detașament la un efort considerabil, fizic și psihic, prin ritmul alert impus pe linie de operații, logistică, mentenanță și sprijin tehnic.
Așa cum ne-am obișnuit până acum, elicopterele românești vor face parte din peisajul obișnuit al Republicii Mali pentru încă trei luni, executând misiuni care acoperă un teritoriu vast al acestei țări africane.