Cum am ajuns noi rezerviști voluntari

Nu te întreba ce poate face țara ta pentru tine, ci, ce poți face tu pentru țara ta!

Administrator 1 · 11.03.2020
Dacă majoritatea articolelor ce circulă în spațiul public încep cu o introducere, eu o să încep cu o concluzie, concluzie pe care o pot descrie mai bine prin prisma unui citat al lui John F. Kennedy: „Nu te întreba ce poate face țara ta pentru tine, ci, ce poți face tu pentru țara ta!”.

Mai multe despre cum am ajuns la această concluzie veți afla pe măsură ce o să parcurgeți aceste rânduri. Ideea de a deveni rezerviști voluntar ne-a venit (mie și iubitei mele) după ce am auzit de acest program într-un reportaj de la televizor.

Ne-a captat atenția în mod special pentru că presupune o formă, în viziunea noastră, de a deprinde noi abilități și de a pune în serviciul țării noastre abilitățile și experiența pe care noi am deprins-o pe parcursul vieții, în afara sistemului militar.

Drumul de la civil la militar nu este unul chiar ușor. Am început să ne documentăm despre acest program, ce presupune el, ce beneficii ar fi, ce pregătire trebuie să avem, ce condiții trebuie să îndeplinim etc.

Lucru ce nu a fost tocmai ușor, a fost o perioadă în care am studiat legislația cu rigurozitate, ne-am adresat centrului militar județean pentru mai multe informații și am încercat să obținem informații cât mai multe, de la cunoștințe ce lucrează în MApN și chiar și de la prieteni sau rude care au făcut serviciul militar. Programul fiind unul nou, nu sunt prea multe persoane care pot să îți ofere informații pertinente, majoritatea celor pe care i-am întrebat nici nu știau de existența acestui program și chiar am fost descurajați de tot felul de povești și experiențe pe care ni le-au împărtășit.

După ce am luat decizia să facem acest pas, către latura militară, am început să ne pregătim pentru probele sportive și să ne pregătim dosarele pentru înscriere. Oferta era destul de vastă la înscriere, erau multe arme scoase la concurs. În cele din urmă, ne-am hotărât că vom concura pentru două posturi de sanitar, ca soldați. Inițial am vrut să optăm pentru subofițeri sanitari, dar unitățile unde erau scoase posturile de subofițeri erau prea departe de casă, iar acest aspect legat de grad nu a fost un factor important pentru noi, mai mult ne doream experiența în sine. Timpul a zburat repede și am primit telefonul să ne prezentăm la unitatea militară unde urma să susținem probele sportive și evaluarea psihologică.

Prima probă a fost examinarea psihologică, care a durat câteva ore bune, după care am susținut probele sportive. Rezultatele le-am primit în aceeași zi și am fost programați pentru evaluarea medicală. După ce am trecut și evaluarea medicală a urmat o perioadă de așteptare până ce am primit ordinul de chemare la unitatea unde urma să aibă loc pregătirea noastră de bază și cea de specialitate. Ajunși la unitatea militară, îmbrăcați cu haine de civili și bagajul făcut conform, așteptam cu toții nerăbdători de a începe această frumoasă experiență. Toți aveam emoții, eram măcinați de curiozitate și de necunoscut și parcă puteai citi în ochii fiecăruia cum îi trec prin minte tot ce a auzit despre armată, cele bune și cele rele, lucru ce era și amuzant în același timp. În prima zi am început să ne cunoaștem colegii și personalul militar ce urma să se ocupe de pregătirea noastră ca  militari în următoarele 7 săptămâni.

Am primit uniformele și echipamentul ce urma să îl folosim în perioada următoare, am primit programul zilnic și am făcut cunoștință mai bine cu unitatea. A doua zi a fost una pe care fiecare militar și-o amintește cu drag, ziua în care, îmbrăcat în uniformă, iese din formație pentru a-i fi înmânată arma.

Momentul în care pui mâna pe armă și rostești cu toată ființa ta „Servesc patria!”, te lovește realitatea, realizezi că ceea ce urmează să faci din acel moment mai departe, o faci pentru familia ta, iubita ta, prietenii tăi, semenii tăi, țara ta. Căci ei reprezintă pentru mine patria, nu o fâșie de pământ. Pentru ei urmează să sacrifici, să înveți, să te dăruiești armei pe care ai ales-o, pentru a putea în caz de nevoie, să aperi ceea ce este important pentru tine - patria.



Fiecare are dreptul de a avea propriile convingeri, și are dreptul să creadă în ce vrea, să își creeze propria definiție a patriei. Programul de instrucție este unul încărcat, lucru datorat perioadei scurte de desfășurare. Sunt multe lucruri de învățat și multe abilități de deprins. Este o provocare și în același timp o plăcere, mai ales când pui în practică cele învățate. Nu am să intru în prea multe detalii legate de pregătirea în sine, din mai multe considerente.

Pe lângă pregătirea specifică militară pe care am deprins-o, am realizat după terminarea pregătirii că și modul de gândire și rutinele de zi cu zi mi s-au schimbat. Armata te schimbă, în bine aș spune eu. Armata te învață să fii disciplinat, consecvent, să ai un plan bine stabilit și pus la punct, și încrederea necesară pentru a-l executa. Armata te învață cum să îți atingi un obiectiv bine stabilit, dacă muncești cu seriozitate și perseverență pentru asta. Primele 4 săptămâni au reprezentat instrucția de bază, pe care o are fiecare militar indiferent de armă. După această perioadă a urmat instrucția de specialitate.


În viața civilă lucrez ca și salvator montan în cadrul Serviciului Public Salvamont Vatra Dornei, sunt și asistent medical generalist, și mai am câteva calificări tot pe parte medicală. Atât pentru mine, cât și pentru Mihaela, alegerea armei a fost ușoară, instinctivă. Amândoi lucrând în viața civilă în domeniul medical, modulul de specializare ca și sanitari nu a venit cu multe elemente de noutate pentru noi. Cu siguranță, limbajul și acronimele folosite, tacticile și protocoalele de acordare a primului ajutor sub foc inamic au fost o noutate. Aici cred că este punctul forte al acestui program. Să iei oameni bine pregătiți și cu experiență din civilie, la care să le adaugi competențele de luptător/militar, și ajungi să ai la dispoziție o resursă ce aduce un plus considerabil armatei în caz de nevoie.

Mulți văd, puțini înțeleg. Majoritatea oamenilor care admiră militarii, din afara sistemului, îi admiră pentru mândria cu care poartă uniforma, pentru modul în care defilează, pentru felul în care salută. Puțini sunt cei ce știu câtă muncă depune un militar, câte repetiții face, cât frig îndură, etc. Defilând în formație, alături de camarazii mei, parcă toată acea perioadă mi-a trecut din nou prin fața ochilor, și nu puteam decât să fiu mândru de ceea ce am realizat împreună. A fost un moment emoționant, puternic, ce va rămâne viu în memoria noastră. Acum, după terminarea stagiului militar, îmi amintesc cu drag de acea perioadă, în special de oamenii cu care am intrat în contact. Foarte multe amintiri frumoase sunt legate de oameni, de colegii noștri cu care am petrecut acele momente frumoase, am depășit cu brio toate provocările pe care le-am întâmpinat, și am sărbătorit împreună toate reușitele. Dar nu pot să nu mă gândesc și la cei ce au fost direct responsabili de pregătirea noastră.

Oameni frumoși, și nu mă refer doar la aspectele fizice. Oameni pentru care am tot respectul, pentru felul în care au relaționat cu noi, răbdarea de care au dat dovadă, și perseverența lor în a ne transforma din civili, în militari. Sunt oameni cu care ne întâlnim pe parcursul vieții care își lasă o amprentă adâncă în sufletul nostru, oameni pe care nu îi vei uita niciodată. Să devii militar rezervist voluntar presupune multe sacrificii, presupune multă muncă, presupune multă pregătire fizică și nu în ultimul rând, presupune un angajament față de țară, un angajament pe viață, că atunci când va fi nevoie, vei lăsa totul pentru ați proteja patria.

La acest articol a contribuit și iubita mea sold.rz.vol. Niculiță Mihaela, alături de care am trecut prin această experiență, și am să redau mai jos, și perspectiva ei, cu privire la această experiență: „Dintotdeauna mi-a plăcut haina militară și tot ceea ce presupune ea: disciplina, respectul față de oameni și țară, munca în echipă, însă nu am crezut că visul mi se va îndeplini, și voi îmbrăca chiar eu uniforma de militar.



Oportunitatea a venit odată cu înscrierea și participarea la procesul de recrutare pentru militari rezerviști voluntari. În viața civilă, fiind asistentă medicală principală în cadrul Serviciului Județean de Ambulanță Suceava și salvator montan atestat voluntar în cadrul Serviciului Public Salvamont Vatra Dornei, am optat și în cadrul acestui program pentru arma sanitar. Am așteptat cu nerăbdare începerea instrucției militare. Pot spune cu inima deschisă că în această perioadă am beneficiat de un program bine pus la punct de instrucție, de instructori minunați, de colegi alături de care am muncit și am reușit să formăm o echipă. Emoții mari am avut când am primit uniforma militară, uniformă pe care am strâns-o în brațe și am îmbrăcat-o toți cu multă bucurie și mândrie.

În toată această perioadă, cât și în ziua jurământului militar, mi-am dat seama că visul a devenit realitate, a fost ca o împlinire sufletească. Am realizat că sunt gata să mă pun în slujba semenilor și a patriei, indiferent de pe ce baricadă, civilă sau militară. Acum, privind în urmă, îmi lipsesc zilele instrucției, oamenii faini pe care i-am întâlnit și aștept cu drag următoare perioadă de pregătire și cine știe..... activarea.”

Semnat,

Soldat rezervist voluntar Gălățan Radu