Tot ce trebuie să știți despre pensiile militare

Global Defense News · 20.12.2019

Mulți vorbesc de pensiile militare, dar știu oare ceva despre ele? Mi-am permis să public mai jos un material realizat cu sprijinul unor specialiști în domeniu.

Poate așa vor înțelege toți cei care dezbat acest subiect că pensiile militare nu sunt ceva magic, ele au multe elemente asemănătoare celor din sistemul public și sunt similare celorlalte armate din țările membre NATO.

  

SISTEMUL PENSIILOR MILITARE DE STAT

 De mai mult de 10 ani, opinia publică dezbate subiectul pensiilor militare. Sunt întoarse pe toate părțile motivele pentru care militarii au un sistem separat de cel public pentru calculul și gestionarea pensiilor, dacă este just sau nu, sau ce au făcut ei pentru țară și în ce războaie au luptat pentru a merita așa privilegii..

Pensionarii încearcă să se apere, acuzatorii lor sunt neimpresionați și subiectul încinge ciclic dezbaterile la televiziuni și în on-line.

Încercăm, sine ira et studio, să vedem cum stau, de fapt, lucrurile.

În primul rând, trebuie lămurită o confuzie care se induce atunci când se discută despre pensiile bazate pe principiul contributivității și pensiile militare de stat. Se lasă să se înțeleagă că militarii nu ar contribui, pe timpul carierei lor, la bugetul statului, cu alte cuvinte, fie nu ar plăti taxe și impozite, fie acestea ar fi mai mici decât în cazul altor categorii profesionale. Nimic mai greșit. Veniturile pe care militarii le obțin din solde, sunt impozitate absolut identic, ca în cazul oricărui salariat din sistemul public.

Și, totuși, care este principala diferență dintre pensiile din sistemul public și cele militare de stat?

În termenii cei mai simpli, această diferență se reflectă în modul de calcul. Dacă în sistemul public, algoritmul pe baza căruia se stabilește cuantumul pune în relație punctajul mediu anual (calculat pe baza întregului stagiu de cotizare din perioada activă) cu punctul de pensie stabilit de Guvern, pensiile militare de stat au ca bază de calcul media tuturor veniturilor brute realizate în 6 luni consecutive, din ultimii 5 ani de activitate. Multe țări NATO folosesc drept bază de calcul pentru pensia militară de serviciu ultimul salariu, înainte de trecerea în rezervă.

Această diferență de mod de calcul stă la originea tuturor atacurilor care au început acum mai mult de 10 ani împotriva pensionarilor militari, atacuri care revin periodic în dezbaterea publică. Militarii sunt considerați ca beneficiari de pensii “nesimțite”, de pensii speciale, de pensii nemeritate.

Sunt acuzați că ies la pensie foarte devreme, chiar în jurul vârstei de 40 de ani, cu pensii exorbitante, de zeci de mii de lei. Sună revoltător, nu-i așa? Să ne lămurim, pe scurt, încercând să nu abuzăm de cifre, statistici și formule de calcul. Și nici de lozinci sau sloganuri.

Vârsta de pensionare

În Legea nr. 223/2015 2015 privind pensiile militare de stat, vârsta standard de pensionare pentru limită de vârstă este stabilită în funcție de anul nașterii celor care trec în rezervă, pornind de la 56 de ani și trei luni, pentru cei născuți în luna octombrie 1959  și care crește progresiv, conform unei anexe care face parte din lege, până la de 60 de ani, pentru cei născuți după luna ianuarie 1970.

Această limită poate fi redusă pentru perioada în care militarii și-au desfășurat activitatea în condiții de muncă deosebite, speciale sau alte condiții (personal aeronavigant, personal ambarcat, parașutiști, sau alte categorii de persoane a căror activitate se desfășoară în condițiile menționate) cu perioade corespunzătoare.

Reducerea vârstei standard de pensionare nu poate fi mai mare de 13 ani. Prin aplicarea acestor  reduceri, vârsta standard de pensionare nu poate fi mai mică de 45 de ani.

Metodologia este asemănătoare cu cea din sistemul public de pensii, care are prevederi similare pentru reducerea vârstei standard de pensionare pentru anumite categorii profesionale (personal navigant, personal care lucrează în condiții de risc radiologic, chimic, anumite categorii de personal artistic, personal care își desfășoară activitatea în subteran etc).

Există și o altă  categorie de pensionari militari care au trecut în rezervă înainte de împlinirea vârstei standard de pensionare: militarii disponibilizați la sfârșitul anilor ‘90, prin efectele Ordonanței 7 din 1998, ca urmare a aplicării unui program de restructurare a armatei. în urma acestor disponibilizări,  efectivele militare s-au redus masiv, de la o armată de peste 300.000 de oameni, în 1990, la aproximativ 80.000 după anul 2000. Pensiile acestor militari sunt, în general, pensii militare de serviciu cu vechime incompletă, în cuantumuri reduse.

Câți pensionari militari se află în evidența Casei Sectoriale de pensii a MApN și este valoarea valoarea acestor pensii?

La acest moment, în evidența Casei de pensii sectoriale a Ministerului Apărării Naționale se află aproximativ 65.000 de pensionari militari.

Pensia medie brută pentru vechime completă aflată în plata casei de pensii a MApN este de aproximativ 3.500 lei.

Aproape 60% din numărul total de pensionari militari au pensiile sub această valoare medie.

Doar 6% dintre pensionarii militari au pensii cuprinse între 7.000 și 10.000 de lei și aproximativ 2,6% depășesc pragul de 10.000 de lei lunar (în marea lor majoritate, foști magistrați militari sau foști aviatori).

Care este media salariilor militarilor activi?

Soldele lunare nete maxime pentru ofițeri, de exemplu, se situează, în 2019, astfel: 2.681 lei pentru locotenenți, între 3.200 și 5.400 lei pentru gradele de căpitan până la locotenent-colonel, 8.300 câștigă maximum un colonel, 10.600 lei un general de brigadă, ajungându-se până la aproximativ 17.000 lei pentru generalii de patru stele.

Pentru celelalte categorii de personal, soldele se înscriu între 1.900 și 6.000 lei pentru subofițeri și maiștri militari și între 1.700 și 3.800 de lei pentru soldații și gradații profesioniști. Cam acestea sunt salariile „exorbitante” ale militarilor.

Este algoritmul de calcul al pensiilor militare de stat justificat?

În primul rând, sistemul pensiilor militare de stat a fost instituit în România acum aproape 160 de ani, de Alexandru Ioan Cuza și păstrat aproape neschimbat de atunci încoace.

Motivarea de atunci era foarte asemănătoare cu cea de astăzi și este, în fapt principiul pe care îl urmează cam toate țările din lume. Găsim la articolul 4 din actuala lege a pensiilor, Legea 223 din 2015, următoarea formulare: “sistemul pensiilor militare de stat acoperă riscurile activității specifice sistemului de apărare, ordine publică și securitate națională, interzicerea sau restrângerea exercițiului unor drepturi și libertăți din Constituția României”.

Avem, deci, două filoane principale prin care legiuitorul a motivat  asigurarea acestui tratament pentru militari la trecerea în rezervă: compensarea riscurilor din timpul carierei militare și instituirea unor măsuri reparatorii în raport cu limitarea sau interzicerea unor drepturi fundamentale care sunt garantate pentru restul societății.  Să le abordăm pe rând.

1. Compensarea riscurilor

Majoritatea contestatarilor și opozanților sistemului pensiilor militare se raportează exclusiv la riscurile la care s-ar supune, mai mult sau mai puțin, militarii pe timpul carierei militare. Sunt voci care spun că pensiile militare s-ar justifica cel mult pentru militarii care luptă în teatrele de operații, nu și pentru cei care au rămas în țară, prin cazărmi și birouri.

Să nu intrăm neapărat în logica jurământului militar, prin care militarul se angajează să-și sacrifice viața în exercitarea îndatoririlor de apărare a țării. Am putea fi acuzați de patetism, deși eroii armatei noastre căzuți la datorie, militarii răniți în misiunile executate în teatrele de operații ori în țară și familiile acestora ar fi argumente foarte puternice.

Putem fi de acord și că unii dintre militari se supun mai multor pericole decât alții, dar rămâne de văzut cum s-ar putea cuantifica în mod obiectiv aceste diferențe. Dacă ar exista astfel de metode obiective, atunci s-ar putea discuta și de pensii diferite pentru medicii care fac operații riscante față de cei care se ocupă doar cu prescrierea rețetelor. Sau ar putea fi diferențiată importanța muncii și, implicit, a drepturilor de pensie pentru actori înfuncție de rolurile jucate de-a lungul carierei, a profesorilor în funcție de rezultatele obținute de elevi, a compozitorilor în funcție de popularitatea creațiilor muzicale, a sportivilor în funcție de complexitatea disciplinei la care au obținut medalii și tot așa. Este imposibil și nedrept să plasăm pe o scală a importanței și valorii profesiile și ocupațiile. Munca tuturor este importantă și trebuie respectată, a medicilor, a profesorilor, a muncitorilor, a militarilor, a economiștilor, actorilor, magistraților, aviatorilor, mecanicilor de locomotivă sau marinarilor, însoțitori de bord ori funcționari publici, angajați la stat ori la privat.

Revenind la militari, sunt câteva elemente de punctat în ceea ce privește raportarea lor la riscurile profesionale:

  • Numărul de militari rotiți în misiunile executate de Armata României în teatrele de operații, în ultimii 30 de ani, depășește 50.000.
  • Modificările de natură legislativă au făcut ca participarea la aceste misiuni în teatrele de operații să nu mai fie pe bază de voluntariat, ci a devenit obligație de serviciu. Ca atare, numărul militarilor trimiși în misiuni peste hotare va fi din ce în ce mai mare.
  • În plus, foarte multe dintre acțiunile și misiunile desfășurate pe teritoriul național implică riscuri la fel de mari (operarea aeronavelor militare, tragerile de luptă cu toate categoriile de armament, operațiunile executate cu materiale explozive, manipularea unor substanțe cu grad înalt de toxicitate și exemplele ar putea continua).
  • După trecerea în rezervă, militarii rămân, conform legii, cu obligații militare până la împlinirea vârstei la care se trec în retragere și sunt scoși din evidențele armatei.

2. Compensarea interzicerii sau restrângerii unor drepturi și libertăți fundamentale pentru militarii activi

Cel de-al doilea pilon pe care se legitimează  sistemul pensiilor militare în toate țările în care funcționează (adică aproape toate țările NATO și multe din afara Alianței) ține de drepturile și libertățile fundamentale care sunt restrânse sau chiar interzise pentru militarii în activitate.

Haideți să vedem care sunt acestea, așa cum sunt ele prevăzute în Constituția României și care sunt prevederile corespondente din statutul cadrelor militare.

Dreptul la muncă

Constituția României: Dreptul la muncă nu poate fi îngrădit. Alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupaţiei, precum şi a locului de muncă este liberă. Libertatea economicăAccesul liber al persoanei la o activitate economică, libera iniţiativă şi exercitarea acestora în condiţiile legii sunt garantate.

Statutul cadrelor militare:  Cadrelor militare în activitate le este interzis:

  1. a) să îndeplinească alte funcții decât cele în care sunt încadrate, cu excepția cumulului prevăzut de lege, în condițiile stabilite prin ordin al ministrului apărării naționale;
  2. b) să fie asociat unic ori să participe direct la administrarea sau conducerea unor organizații ori societăți comerciale

Sunt situații frecvente în care, din cauza deselor schimbări de garnizoană pecare le fac militarii în evoluția în carieră, ei rămân unicii întreținători ai familiei, singurii care câștigă venituri. Însă posibilitatea de a presta activități lucrative suplimentare este restricționată, în condițiile prevăzute de statut.

Dreptul de asociere

Constituția României: Cetăţenii se pot asocia liber în partide politice, în sindicate, în patronate şi în alte forme de asociere.

Statutul cadrelor militare: art. 28 lit. a: militarilor le este INTERZIS să facă parte din partide, formațiuni sau organizații politice ori să desfășoare propagandă prin orice mijloace sau alte activități în favoarea acestora ori a unui candidat independent pentru funcții publice; iar la

art. 29 lit. c sunt interzise constituirea în forme de asociere cu caracter sindical ori care contravin comenzii unice, ordinii și disciplinei specifice instituției armatei.

Dreptul la grevă

Constituția României: Salariaţii au dreptul la grevă pentru apărarea intereselor profesionale, economice şi sociale.

Statutul cadrelor militare:  (art. 28 lit. c) Militarilor le este INTERZIS să declare sau să participe la grevă.

Cu alte cuvinte, față de aceste interdicții, singura formă de protecție a militarilor în fața unor situații de tratament injust cu privire la drepturile care se cuvin oricărui salariat este doar cadrul legal asigurat de statutul cadrelor militare. Militarii nu pot apela la forme de organizare sindicală pentru apărarea drepturilor lor și nici nu pot întrerupe activitatea în nicio situație, așa cum o pot face celelalte categorii profesionale, chiar și magistrații, după cum am văzut recent.

Dreptul de a fi ales

Constituția României: Au dreptul de a fi aleşi cetăţenii cu drept de vot care au cetăţenia română şi domiciliul în ţară.

Statutul cadrelor militare:  (art. 28 lit. b) Militarilor le este INTERZIS să candideze pentru a fi alese în administrația publică locală și în Parlamentul României, precum și în funcția de Președinte al României.

Libertatea întrunirilor

Constituția României: Mitingurile, demonstraţiile, procesiunile sau orice alte întruniri sunt libere

Statutul cadrelor militare: Art. 29 lit. g: participarea la mitinguri, demonstrații, procesiuni sau întruniri cu caracter politic ori sindical este INTERZISĂ

Una dintre sintagmele care au fost atribuite militarilor este și aceea de „marea mută”. Înțelegem acum că acest lucru se datorează nu lipsei de apetență pentru atitudinile civice, ci interdicției exprese din statutul cadrelor militare.

Libera circulaţie

Constituția României: Dreptul la liberă circulaţie, în ţară şi în străinătate, este garantat.

Statutul cadrelor militare: art. 29 lit h: cadrele militare în activitate se pot deplasa în străinătate în condițiile ce se stabilesc prin ordin al ministrului apărării naționale.

Deplasarea militarilor este restricționată nu doar pentru străinătate, ci și pe teritoriul național, prin regulamentele aplicate, în care sunt prevăzute proceduri de avizare a „părăsirii garnizoanei”, chiar dacă aceste deplasări se fac în timpul liber, în interes personal.

Libertatea de exprimare

Constituția României: Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile.

Statutul cadrelor militare: (art. 29 lit a) opiniile politice pot fi exprimate numai în afara serviciului. De asemenea, interacțiunea militarilor activi cu mass-media este posibilă doar cu respectarea unor proceduri prevăzute de reglementările interne în acest domeniu.

În plus:

Constituția României: Munca forţată este interzisă. Dar nu constituie muncă forţată activităţile pentru îndeplinirea îndatoririlor militare.

Cu alte cuvinte, militarii se află la dispoziție 24 de ore din 24. Ei pot fi chemați oricând de la domiciliu sau din timpul liber pentru îndeplinirea sarcinilor și misiunilor încredințate, pot fi solicitați să intervină în sprijinul autorităților locale și centrale pentru limitarea efectelor calamităților naturale sau vremii nefavorabile, sunt dislocați pe perioade lungi în poligoane și facilități de pregătire și instruire, fără a primi drepturi salariale suplimentare și fără posibilitatea de a refuza aceste sarcini. De altfel, refuzul de a executa un ordin legal, precum și insubordonarea reprezintă pentru militari infracțiuni pedepsite de Codul Penal.

Concluzii:

Pe acest al doilea palier de argumentație, este evident că, în situația în care s-ar considera justificată eliminarea pensiilor militare de stat, în scopul tratamentului egal al pensionarilor, este necesar tratamentul egal și nediscrimnatoriu și pe timpul desfășurării vieții active. Nu putem discuta de tratament egal DOAR la sfârșitul carierei, ci și pe timpul acesteia.

Există două opțiuni pentru aceasta:

  1. Interzicerea drepturilor și libertăților fundamentale menționate mai sus TUTUROR categoriilor de salariați, din mediul public sau privat, ceea ce evident, ar fi o aberație.
  2. Eliminarea tuturor interdicțiilor și restricțiilor din domeniul drepturilor și libertăților fundamentale pentru militari. Aceasta ar însemna renunțarea la Statutul cadrelor militare și remunerarea militarilor potrivit Codului muncii.

Aceasta ar însemna, printre altele:

  • Militarii își vor desfășura activitatea după programul de lucru valabil pentru toate celelalte categorii de salariați. Activitatea care depășește opt ore de lucru va trebui compensată în conformitate cu Codul muncii, iar menținerea activității 24 de ore din 24 în unitâțile militare va trebui acoperită cu costurile și personalul suplimentar necesare pentru încadrarea în prevederile legislației muncii. Altfel spus, vom avea apărare națională opt ore pe zi, în general, cu excepții acolo unde se pot organiza schimburi de lucru.
  • Militarii vor avea dreptul de a se asocia în sindicate, care să negocieze pentru ei condițiile de muncă, de salarizare, condițiile în care se acceptă executarea misiunilor cu grad ridicat de risc, condițiile în care se execută sau nu ordinele. Va fi necesară, complementar, abrogarea acelor prevederi ale Codului Penal referitoare la militari, în aspectele care vor intra în contradicție cu Codul muncii.
  • Posibilitatea pentru militarii în activitate de a se înscrie în partide politice, de a face propagandă politică în unitățile militare, de a candida în administrația publică locală și în Parlamentul României, precum și la Președinția României.
  • Posibilitatea militarilor de a declara grevă, de a organiza mitinguri și demonstrații de protest ori de câte ori se consideră neîndreptățiți.
  • Prestarea liberă a oricărei activități economice, afaceri, inițiative private care să completeze veniturile militarilor, în aceleași condiții cu ale salariaților din sistemul public sau privat.

Dacă ne dorim o astfel de armată, dacă putem crede că acesta ar putea fi cel mai eficient mod de a organiza sistemul de apărare și securitate națională pentru România, atunci eliminarea sistemului pensiilor militare de stat ar fi posibilă și pensionarii ar putea beneficia de același sistem de calcul al pensiilor. Tratamentul egal cu sistemul civil trebuie asigurat, așa cum arătam mai sus, pe întregul traiect profesional al militarilor, nu doar după trecerea în rezervă.

Actualul sistem al pensiilor militare de stat este departe de a fi unul perfect. În ultimii 10 ani, legistația incidentă a fost modificată de patru ori, ceea ce a creat disfuncționalități în armonizarea tuturor situațiilor.

Aceste schimbări legislative au generat și unele situații anormale, excepții, care sunt vânate cu predilecție și servite ca argumente imbatabile. Știm însă că excepțiile nu pot da măsura întregului sistem și că generalizarea unor aspecte punctuale nu servește decât intențiilor de a învrăjbi și diviza categoriile profesionale. Să sperăm că lucrurile vor fi înțelese și așezate, cu înțelepciune, în perioada care va urma. Acest material documentar reprezintă o astfel de încercare, de a privi lucrurile în ansamblul lor.

Sursa https://global-def.com/2019/12/20/tot-ce-trebuie-sa-stiti-despre-pensiile-militare/