"Abandonam nava" pentru "scoala ramelor" La nord de insula Gozo in arhipeleagul maltez
Prima zi a saptamanii aduce un alt exercitiu de data aceasta dorit, asteptat si aclamat de tot echipajul: abandonul navei! Si nu doar cum il executam la fiecare plecare din port ci ca la carte, cu tot algoritmul si scenariul de rigoare, cu declansarea unui incendiu sub punte, actionarea grupei de atac si de sprijin, evacuarea victimelor si in final abandonarea efectiva a navei (pe serii, nu tot echipajul o data!).
- Acasă
- Articole blog
- Instrucție
- "Abandonam nava" pentru "scoala ramelor" La nord de insula Gozo in arhipeleagul maltez
Duminica ajungem in dreptul Bizertei din Tunisia, dar la 60 de mile travers, si ne continuam drumul spre est, cu un vant puternic din prova si un curent potrivnic care ne reduc din viteza. Si tot duminica dupa-amiaza are loc la bord concursul pentru cadeti intitulat "Flota Mircea" (denumit astfel de capitanul Flaviu Kmen care l-a si organizat, de altfel). Pe scurt, am avut opt "echipaje" alcatuite fiecare din sase cadeti (elevi si studenti romani si straini) care au trebuit sa faca fata unui concurs teoretic cu intrebari despre cunoasterea navei si raspunsuri oferite in 15 secunde, urmat de unul practic cu sase probe (echiparea in costumul de vitaltate, gasirea unui fruct ascuns intr-unul din compartimenetele navei, alergare si consumarea fructului, catararea pe parama, umplerea si transportul a patru ghiordele cu apa de mare, aruncarea bandulei la punct fix). Juriul (format din capitan-comandorul Razvan Broasca, capitanul Gabriel Sandu si locotenent Andra Nedelcu si capitanul Flaviu Kmen) a deliberat si a desemnat castigator echipajul 7, dupa aproape doua ore de distractie pentru participanti si spectatori. Dincolo de distractia in sine, este de semnalat si faptul ca acest concurs a avut o latura educativa si instructiva deoarece organizatorul a tinut sa introduca ideea de "echipaj" din "flota", fiecare lot avand in componenta un capitan, un elev (adica un viitor maistru), puntisti si electromecanici, adica cam tot ceea ce intalnim intr-un echipaj adevarat de la oricare nava, plus intrebarile despre N.S.Mircea. 
Prima zi a saptamanii aduce un alt exercitiu de data aceasta dorit, asteptat si aclamat de tot echipajul: abandonul navei! Si nu doar cum il executam la fiecare plecare din port ci ca la carte, cu tot algoritmul si scenariul de rigoare, cu declansarea unui incendiu sub punte, actionarea grupei de atac si de sprijin, evacuarea victimelor si in final abandonarea efectiva a navei (pe serii, nu tot echipajul o data!). Practic si nu simulat. Este una din putinele ocazii aici la bordul N.S.Mircea unde un astfel de exercitiu este dus pana la capat, se arunca in mare si se activeaza o pluta de salvare in mod real iar membrii echipajului sar in apa de la puntea centru inoata si se urca in pluta de salvare. Meritul este al comandantului navei, comandorul Mircea Tarhoaca care a avut inspiratia si decizia de a folosi in procesul de instructie plutele vechi de salvare care au fost inlocuite pentru a respecta noile cerinte de siguranta iar echipajul si cadetii au oportunitatea de a testa pe viu, in realitate, rolul de abandon al navei pe care nimeni nu si-l doreste dar pentru care trebuie sa fim permanent pregatiti. Asadar un exercitiu serios, cu toate masurile de siguranta si protectia muncii adica toata lumea a purtat veste de salvare, bombardul lasat la apa pentru siguranta, saule si scafandrii bordului la datorie si mai ales un exercitiu la care echipajul a participat cu entuziasm si bucurie datorita caldurii din Mediterana si apei marii care avea aproximativ 25 de grade. In astfel de conditii cine putea refuza o baie in mare libera, chiar daca vesta de salvare a fost obligatorie? "Imi pare rau doar ca nu am putut sa stau mai mult in apa, dupa atatea zile caldurase a fost binevenita o baie, am intrat chiar de doua ori. Saltul de pe platforma nu mi-a pus nici o problema, am mai sarit la bazinul Academiei Navale." ne-a declarat studentul caporal Sorina Bacanu. "Exercitiul de abandon al navei a fost mai mult decat binevenit. In opinia mea a fost unul complet si a fost extraordinar ca dupa atatea zile de caldura sa putem inota in Mediterana, chiar si cu vesta de salvare pe noi. Tot marsul este unul extraordinar, cu escale care nu sunt la indemana oricui, l-as repeta oricand." completeaza si studentul caporal Ioan Tulac. Asa ca nu este de mirare ca au sarit in albastra Mediterana de la comandantul navei pana la, aleatoriu vorbind, doamna Ioana Plic, bucatareasa noastra care a implinit la bordul navei 50 de ani si pana la subsemnatul, 52 de ani si cel mai batran de pe nava dar as fi ipocrit sa afirm ca am facut-o doar din motive profesionale. S-a intamplat pe 22 iulie in Canalul Maltez la 9 mile nord-vest de San Dimitrio Point de pe insula Gozo din arhipeleagul maltez iar sub chila aveam 400 de metri adancime. O amintire de neuitat.
Inainte de intrarea in portul La Valetta a fost ziua in care la bord s-a facut ceea ce noi numim "scoala ramelor" adica primul contact al cadetilor cu trasul la ramele celor doua barci de 10+1 ale bordului. S-a intamplat tot in nordul arhipeleagului maltez la 13 mile nord de insula Gozo cu fund de 160 de metri, noi fiind tot in deriva. Opt "armamente" au armat cele doua barci ale bordului. "Am coborat prima data pe atarnatori, este un lucru pe care il poti experimenta doar aici la N.S.Mircea. Am avut emotii la inceput dar m-am descurcat chiar daca am coborat doar in maini. A urmat peste o ora de tras la rame in caldura Mediteranei, sub soarele arzator, cu silueta insulei Gozo la orizont si cu maistrul militar clasa a II-a Marius Tomita care ne dadea ritmul: Unuuu, doiii, timp de peste o ora nu a fost usor. La peste 30 de grade imi venea sa sar in apa, cum s-a intamplat ieri. Dar mi-a placut, am mai tras la rame in Marea Neagra dar aici in Mediterana e cu totul altceva." aflam de la studentul caporal Sorina Bacanu. "As cobori oricand din nou pe atarnatori, mi se pare ceva marinaresc, diferit de ce intalnim la uscat. Pentru noi, elevii de la Scoala Militara de Maistri a Fortelor Navale Amiral Ion Murgescu este singura oportunitate de a ne intalni cu barca de 10+1 si sa putem trage la rame. Iar daca acest lucru se intampla si in Marea Mediterana este super. Ce-i drept, la sfarsitul zilei aveam basici proaspete peste vechile bataturi de la vele dar mi-a placut, asa avem maini de barbati adevarati. Viata la N.S.Mircea este aspra dar barbateasca. Singurul impediment a fost caldura dar eram bine pregatiti de catre capitan-comandorul Razvan Broasca care ne-a explicat inainte de a urca in barca cateva lucruri si a organizat armamentul impreuna cu maistrul militar principal Ionut Comuna. Pentru o prima astfel de experienta ma declar multumit." ne-a declarat elevul fruntas Ionut Bogdan Blaj. "Temperaturile nu au fost de partea noastra - ne spune si studentul caporal Ioan Tulac - deoarece daca nu imi udam sapca in mare pentru a mi-o pune apoi pe cap ca sa ma racoresc putin nu cred ca rezistam mai mult de 45 de minute. In schimb scoala ramelor este o o portunitate fantastica de a descoperi placerea lucrului in echipa si cred ca in afara exercitiului de abandon al navei a fost cea mai apropiata interactiune cu apa marii iar abastrul Mediteranei este cu adevarat extraordinar." De fapt escala noastra malteza a inceput cu doua zile mai devreme, in sensul ca am ramas in deriva in zona arhipeleagului tocmai pentru a ne putea executa activitatile propuse intr-o zona adecvata, la adapost de mare libera, vant puternic sau valuri. A fost coborata chiar si salupa navei - marea calma a permis acest lucru fara probleme - pentru prima data in acest mars de instructie, pentru verificarea de rutina a motorului astfel ca la un moment dat zona devenise una sub "pavilion romanesc" prin numarul de ambarcatiuni pe mila patrata, pe langa N.S.Mircea fiind pe apa si cele doua barci cu rame, bombardul si salupa. Evident ca nu a fost ratata oportunitatea de a reimprospata aspectul marinaresc al navei iar cu ajutorul bombardului a fost piturat bordajul mai ales in locurile unde lasasera urme baloanele de acostare sau remorcherele din numeroasele porturi pe unde am trecut in acest mars de instructie.
N.S.Mircea se afla acostata acum in portul Valletta din insula Malta. Am intrat aici miercuri dimineata si urmeaza sa plecam sambata, dupa o escala de trei zile. Nu sunt foarte multe de spus despre aceste zile petrecute in capitala arhipeleagului maltez, este una pentru refacerea plinurilor la alimente si la combustibil si in egala masura pentru refacerea echipajului dupa cea mai lunga etapa a marsului, de noua zile si aproape 1400 de mile marine. Malta se afla chiar in mjlocul Marii Mediterane, nava a mai fost de nenumarate ori in acest port, chiar la acest cheu, inclusiv in 1939 in marsul de aducere in tara a velierului nostru si unul din motivele prezentei noastre aici, dincolo de cele legate de aprovizionare. Nu avem un program oficial si singurul impediment este caldura torida care descurajeaza parca orice incursiune in frumosul si istoricul oras. Pozitia in care suntem acostati este una excelenta, la poalele orasului iar in pupa noastra se afla uriasele nave de pasageri.
Text si foto: Bogdan Dinu
Prima zi a saptamanii aduce un alt exercitiu de data aceasta dorit, asteptat si aclamat de tot echipajul: abandonul navei! Si nu doar cum il executam la fiecare plecare din port ci ca la carte, cu tot algoritmul si scenariul de rigoare, cu declansarea unui incendiu sub punte, actionarea grupei de atac si de sprijin, evacuarea victimelor si in final abandonarea efectiva a navei (pe serii, nu tot echipajul o data!). Practic si nu simulat. Este una din putinele ocazii aici la bordul N.S.Mircea unde un astfel de exercitiu este dus pana la capat, se arunca in mare si se activeaza o pluta de salvare in mod real iar membrii echipajului sar in apa de la puntea centru inoata si se urca in pluta de salvare. Meritul este al comandantului navei, comandorul Mircea Tarhoaca care a avut inspiratia si decizia de a folosi in procesul de instructie plutele vechi de salvare care au fost inlocuite pentru a respecta noile cerinte de siguranta iar echipajul si cadetii au oportunitatea de a testa pe viu, in realitate, rolul de abandon al navei pe care nimeni nu si-l doreste dar pentru care trebuie sa fim permanent pregatiti. Asadar un exercitiu serios, cu toate masurile de siguranta si protectia muncii adica toata lumea a purtat veste de salvare, bombardul lasat la apa pentru siguranta, saule si scafandrii bordului la datorie si mai ales un exercitiu la care echipajul a participat cu entuziasm si bucurie datorita caldurii din Mediterana si apei marii care avea aproximativ 25 de grade. In astfel de conditii cine putea refuza o baie in mare libera, chiar daca vesta de salvare a fost obligatorie? "Imi pare rau doar ca nu am putut sa stau mai mult in apa, dupa atatea zile caldurase a fost binevenita o baie, am intrat chiar de doua ori. Saltul de pe platforma nu mi-a pus nici o problema, am mai sarit la bazinul Academiei Navale." ne-a declarat studentul caporal Sorina Bacanu. "Exercitiul de abandon al navei a fost mai mult decat binevenit. In opinia mea a fost unul complet si a fost extraordinar ca dupa atatea zile de caldura sa putem inota in Mediterana, chiar si cu vesta de salvare pe noi. Tot marsul este unul extraordinar, cu escale care nu sunt la indemana oricui, l-as repeta oricand." completeaza si studentul caporal Ioan Tulac. Asa ca nu este de mirare ca au sarit in albastra Mediterana de la comandantul navei pana la, aleatoriu vorbind, doamna Ioana Plic, bucatareasa noastra care a implinit la bordul navei 50 de ani si pana la subsemnatul, 52 de ani si cel mai batran de pe nava dar as fi ipocrit sa afirm ca am facut-o doar din motive profesionale. S-a intamplat pe 22 iulie in Canalul Maltez la 9 mile nord-vest de San Dimitrio Point de pe insula Gozo din arhipeleagul maltez iar sub chila aveam 400 de metri adancime. O amintire de neuitat.
Inainte de intrarea in portul La Valetta a fost ziua in care la bord s-a facut ceea ce noi numim "scoala ramelor" adica primul contact al cadetilor cu trasul la ramele celor doua barci de 10+1 ale bordului. S-a intamplat tot in nordul arhipeleagului maltez la 13 mile nord de insula Gozo cu fund de 160 de metri, noi fiind tot in deriva. Opt "armamente" au armat cele doua barci ale bordului. "Am coborat prima data pe atarnatori, este un lucru pe care il poti experimenta doar aici la N.S.Mircea. Am avut emotii la inceput dar m-am descurcat chiar daca am coborat doar in maini. A urmat peste o ora de tras la rame in caldura Mediteranei, sub soarele arzator, cu silueta insulei Gozo la orizont si cu maistrul militar clasa a II-a Marius Tomita care ne dadea ritmul: Unuuu, doiii, timp de peste o ora nu a fost usor. La peste 30 de grade imi venea sa sar in apa, cum s-a intamplat ieri. Dar mi-a placut, am mai tras la rame in Marea Neagra dar aici in Mediterana e cu totul altceva." aflam de la studentul caporal Sorina Bacanu. "As cobori oricand din nou pe atarnatori, mi se pare ceva marinaresc, diferit de ce intalnim la uscat. Pentru noi, elevii de la Scoala Militara de Maistri a Fortelor Navale Amiral Ion Murgescu este singura oportunitate de a ne intalni cu barca de 10+1 si sa putem trage la rame. Iar daca acest lucru se intampla si in Marea Mediterana este super. Ce-i drept, la sfarsitul zilei aveam basici proaspete peste vechile bataturi de la vele dar mi-a placut, asa avem maini de barbati adevarati. Viata la N.S.Mircea este aspra dar barbateasca. Singurul impediment a fost caldura dar eram bine pregatiti de catre capitan-comandorul Razvan Broasca care ne-a explicat inainte de a urca in barca cateva lucruri si a organizat armamentul impreuna cu maistrul militar principal Ionut Comuna. Pentru o prima astfel de experienta ma declar multumit." ne-a declarat elevul fruntas Ionut Bogdan Blaj. "Temperaturile nu au fost de partea noastra - ne spune si studentul caporal Ioan Tulac - deoarece daca nu imi udam sapca in mare pentru a mi-o pune apoi pe cap ca sa ma racoresc putin nu cred ca rezistam mai mult de 45 de minute. In schimb scoala ramelor este o o portunitate fantastica de a descoperi placerea lucrului in echipa si cred ca in afara exercitiului de abandon al navei a fost cea mai apropiata interactiune cu apa marii iar abastrul Mediteranei este cu adevarat extraordinar." De fapt escala noastra malteza a inceput cu doua zile mai devreme, in sensul ca am ramas in deriva in zona arhipeleagului tocmai pentru a ne putea executa activitatile propuse intr-o zona adecvata, la adapost de mare libera, vant puternic sau valuri. A fost coborata chiar si salupa navei - marea calma a permis acest lucru fara probleme - pentru prima data in acest mars de instructie, pentru verificarea de rutina a motorului astfel ca la un moment dat zona devenise una sub "pavilion romanesc" prin numarul de ambarcatiuni pe mila patrata, pe langa N.S.Mircea fiind pe apa si cele doua barci cu rame, bombardul si salupa. Evident ca nu a fost ratata oportunitatea de a reimprospata aspectul marinaresc al navei iar cu ajutorul bombardului a fost piturat bordajul mai ales in locurile unde lasasera urme baloanele de acostare sau remorcherele din numeroasele porturi pe unde am trecut in acest mars de instructie.
N.S.Mircea se afla acostata acum in portul Valletta din insula Malta. Am intrat aici miercuri dimineata si urmeaza sa plecam sambata, dupa o escala de trei zile. Nu sunt foarte multe de spus despre aceste zile petrecute in capitala arhipeleagului maltez, este una pentru refacerea plinurilor la alimente si la combustibil si in egala masura pentru refacerea echipajului dupa cea mai lunga etapa a marsului, de noua zile si aproape 1400 de mile marine. Malta se afla chiar in mjlocul Marii Mediterane, nava a mai fost de nenumarate ori in acest port, chiar la acest cheu, inclusiv in 1939 in marsul de aducere in tara a velierului nostru si unul din motivele prezentei noastre aici, dincolo de cele legate de aprovizionare. Nu avem un program oficial si singurul impediment este caldura torida care descurajeaza parca orice incursiune in frumosul si istoricul oras. Pozitia in care suntem acostati este una excelenta, la poalele orasului iar in pupa noastra se afla uriasele nave de pasageri.
Text si foto: Bogdan Dinu