Mediterana de la vest la est
Sambata, zi de weekend pentru unii insa la bord a venit randul atelierelor dedicate supravietuirii pe mare. La puntea centru maistrul militar clasa II-a Cristian Gazea, seful de echipaj, le prezinta cadetilor pluta de salvare si continutul kitului de supravietuire, modul de utilizare, costumul de protectie termica ca un preambul daca vreti la executarea rolului de abandon al navei cu lansarea plutei de salvare, parasirea navei, saltul in mare si urcarea in pluta care urmeaza sa se desfasoare in zilele urmatoare.
- Acasă
- Articole blog
- Instrucție
- Mediterana de la vest la est
Mediterana ca Mediterana dar nu trebuie sa uitam Atlanticul si ultimul sau cadou inainte de parasirea lui. Si daca drumul nostru pe ape din nordul Europei l-am facut in mare parte numai cu vele nu se putea sa trecem spre Mediterana cea albastra decat tot in navigatie fara motor. Asa s-a si intamplat si timp de doua zile intregi de la plecarea din Lisabona vantul puternic din nord-est a umflat velele si ne-a purtat si cu viteze de 9 noduri pe oceanul plin de "berbeci". In aceasta superba navigatie cu vele am luat si benzi de 25 de grade, constant am navigat cu banda de 10-15 grade la babord sau tribord, pe punti membrii echipajului se deplasau la un unghi de 45 de grade, valurile spalau din cand in cand puntea centru dar ce navigatie superba! 
"Au fost foarte frumoase ultimele doua zile in Atlantic, ne-a placut, am strans velele in echipa. Eu am postul la vela trinca, adica vela mare de pe arborele trinchet din prova navei si trebuie sa lucram mai mult, vela este mai mare si mai grea dar am reusit sa o strangem si sa o pliem chiar si pe vantul acela puternic. Dar a fost exact ce aveam nevoie ca sa ne antreneze pentru viitor."ne spune elevul Valentin Neagu de la Scoala Militara de Maistri a Fortelor Navale Amiral Ion Murgescu. 
"Trebuie sa recunosc ca a fost o experienta interesanta dar dificila din cauza vantului puternic, a faptului ca nava era bandata si nu este confortabil sa lucrezi la inaltime in aceste conditii, vantul sufla din fata, vela te lovea si cred ca a fost cea mai dificila strangere de vele din acest mars, dar lucrul in echipa si experienta acumulata in acest mars ne-a ajutat sa trecem si peste acest moment."completeaza studentul caporal Razvan Axinte de la Academia Navala Mircea cel Batran. Si eleva fruntas Ioana Bota este de aceeasi parere: "Am avut putina bataie de cap deoarece vantul batea mai tare dar a fost bine. Cred ca aceasta ultima strangere a velelor a fost cea mai grea din mars, cu vant puternic dar trebuia sa experimentam lucrul in arborada si in aceste conditii si ma bucur ca s-a intamplat asa, am avut mai mult de lucru. Mi-a fost putin teama cand am urcat, parca nava se misca mai mult, dar cand am ajuns acolo sus m-am asigurat si totul a fost in regula. Postul meu este la zburator si este mai solicitant deoarece urcam cam de doua ori pe zi, trebuie sa le strangem cand vantul este prea puternic sau sa le intindem cand este prea slab dar asa am capatat mai multa experienta." Magnific ar putea fi cuvantul potrivit desi gasesc cu greu acum cuvintele care sa redea senzatia superba traita de toti cei de la bord poate similara cu ce simtea echipajul acum 80 de ani cand navigau in drum spre casa in aceleasi conditii. 
In dimineata zilei de 17 iulie treceam Stramtoarea Gibraltarului spre est cu Stanca invaluita in ceata si patrundeam in Mediterana de Vest. Stim din experienta ca nu o sa mai avem parte de vanturile fantastice si prielnice din ocean dar asta nu inseamna ca nu o sa mai navigam cu vele sau cel putin asa speram. Dar deocamdata pana la Malta sunetul batranului nostru motor principal MAK (este din 1966 cand a fost instalat la reparatia capitala de la Hamburg si l-a inlocuit pe cel original, un MAN, din 1939, dar cu o putere dubla) nu a contenit sa rasune pe nava si in cabine timp de aproape o saptamana neintrerupt. Suntem in Mediterana, o mare pe care o cunoastem bine, inclusiv cu zonele strabatute de rutele emigrantilor din nordul Africii catre mirajul Occidentului. Chiar in seara zilei in care intrasem in Mediterana la mai putin de 30 de mile de noi se desfasura o operatie de salvare a unei astfel de ambarcatiuni cu migranti in drum spre Spania.
Si mai este ceva de adaugat. Caldura soarelui dupa care am tanjit timp de doua luni si jumatate cat timp am fost batuti de vant si ploaie, s-a instalat aproape instantaneu dupa trecerea Gibraltarului, soarele arde puternic desi temperaturile nu trec de 30 de grade dar cu umiditate mare in aer si o temperatura a apei aproape incredibila pentru noi care venim din ocean:25 de grade! Un adevarat soc termic. "Este cald, noaptea este un pic cam dificil dar ziua este chiar bine si in sfarsit ne bucuram de vremea frumoasa de vara adevarata din Marea Mediterana." aflam de la elevul Valentin Neagu. "Am asteptat caldura din Mediterana pentru ca m-am saturat de frig si ploaie, sper doar sa nu se incalzeasca foarte tare, deja temperatura a crescut in cazarma, oricum este mult mai bine decat in nordul sau vestul Europei pe unde am fost pana acum." ne spune si eleva Ioana Bota de la Scoala Militara de Maistri Militari a Fortelor Navale Amiral Ion Murgescu.
Ce se mai intampla la bord? Parca exponential cu cresterea numarului de grade din termometru creste si numarul de activitati desfasurate simultan la bord, pentru cadeti si membrii echipajului. La camera carmei - un spatiu mic aflat chiar deasupra elicii unde se afla timona de rezerva actionata manual - capitanul Flaviu Kmen le explica seriilor de studenti si elevi mecanismele si echipamentele de aici (superb mecanismul original si doar ca informatie va spun ca suntem singura nava din serie care are timona actionata electric, la toate celelalte fiind actionata manual) si timp de cateva zile nava chiar a fost guvernata de aici, carturile la timona au fost executate din camera carmei si nu pe puntea duneta. Cu broboane de sudoare pe fata capitanul Kmen explica rabdator principiile de functionare. Spatiul este redus si destul de cald asa ca parasim camera carmei pe o scara verticala cu acces dificil. Ramane ca o curiozitate pentru dumneavoastra si subiect de examen pentru cadeti sa aflati din cate locuri se poate guverna nava, manual si electric sau cate modalitati de transmiterea a ordinelor exista la camera carmei!!!
Doua punti mai sus, la pupa, dogoarea soarelui ne loveste instantaneu dar e bine, aici avem parte de asistenta medicala! Se desfasoara un atelier condus de colonelul medic Eduard Moise, medicul marsului, care le explica toate modalitatile de acordare a primului ajutor, in limba romana si engleza pentru cadetii straini, interactiv, cu cadetii jucand rolul pacientului sau al salvatorilor, cu echipamentele si instrumentarul de baza. Nu este o gluma, aceste cunostinte chiar pot salva vieti. "Ne bucuram sa aflam cat mai multe informatii. La toti ne-a placut cursul de acordare a primului ajutor, am participat activ, am invatat cum sa transportam un ranit cu targa, am exersat masajul cardiac de resuscitare, multe lucruri utile." ne-a declarat elevul Valentin Neagu. "Pana acum nu am avut ocazia sa particip la un astfel de curs - ne spune si studentul caporal Razvan Axinte - chiar mi-a prins foarte bine, am invatat multe tehnici, cum sa acord primul ajutor, lucruri pe care, sincer sa fiu, pana azi nu stiam cum sa le abordez. Domnul colonel medic Moise a fost foarte implicat, ne-a explicat in detaliu tot ce ar trebui sa facem, ne-a prezentat si echipamente noi din dotarea infirmeriei navei si mai ales ne-a aratat practic cum trebuie actionat." Eleva Ioana Bota: "Mai stiam cate ceva dar acum am aflat lucruri noi, sunt convinsa ca ne vor ajuta si in profesie dar si in viata in general." Timp de cateva zile colonelul medic Eduard Moise a tinut astfel de cursuri tuturor categoriilor de personal de pe nava si s-a bucurat de mare succes.
Tot pe duneta dar in fata comenzii de navigatie spatiul este ocupat de studentii care studiaza navigatia astronomica cu locotenentul Andra Nedelcu, cu navisfera si compasul. Intr-un colt se curata armamentul iar pe puntea centru se lucreaza la lucrarile de matelotaj, maistrul militar clasa a II-a Marian Varlan confectioneaza o parama cu noduri utilizata in mod obisnuit la coborarea pe atarnatori in barca dar acum are o alta destinatie, o sa aflati imediat, mecanicii vopsesc intr-un rosu strident dar regulamentar pompa de evacuare si exista chiar si un mic atelier de "marochinarie" in care sunt cusute si reparate tocurile de pistol iar putin mai incolo se lacuiesc gratarele sau se vopsesc scarile. Intre aceste ateliere evolueaza si grupa de vitalitate formata de aceasta data din studentii electromecanici care se familiarizeaza cu echipamentele si modul de actiune in caz de incendiu folosind inclusiv furtunurile de incendiu. Studentul caporal Razvan Axinte: "Ca viitori ofiteri trebuie sa cunoastem tehnica si sa ne pregatim in detaliu pentru a putea instrui viitorii membri ai echipajului pentru vitalitatea navei. Este destul de greu sa actionezi in cadrul grupei de interventie, colegii mei au trebuit sa se echipeze cu acel costum de protectie, temperaturile sunt ridicate si asta s-a observat dar ne-am descurcat si cred ca astfel de exercitii ne prind bine pentru momentul in care vom ajunge la nave.Vreau sa remarc implicarea si dedicatia instructorilor de la bord in pregatirea noastra si in relatia cu noi, studentii."
Si in mijlocul acestui furnicar lucrativ si productiv se afla doua mese si banci la care se joaca in draci, aproape suprarealist ... table! Nu este o greseala de tastare, chiar se joaca table, dupa sistemul "doua din trei" unde concureaza 64 de jucatori intr-un sistem piramidal. Si tot de necrezut, lucrurile au un oarecare firesc natural, jucatorii se rotesc dupa cum castiga sau pierd, cativa chibiti creeaza atmosfera iar restul echipajului si cadetii isi vad de treburile lor. Aproape incredibil nu-i asa? Exista si o explicatie. Este cea mai lunga etapa de mars, aproape zece zile si 1400 de mile marine, ne aflam de doua luni si jumatate pe mare, s-a instalat canicula la bord, exista pericolul instalarii si rutinii, lumea este deja cu gandul la vacanta, pe alocuri mai sunt si tensiuni care apar in mod firesc in orice comunitate nevoita sa traiasca intr-un spatiu redus mai mult timp, astfel incat era nevoie de o "supapa" care sa "regularizeze" calatoria noastra pe ape. Prin urmare locotenentul Attila Bokor a fost desemnat presedintele "comitetului olimpic marinaresc" de pe N.S.Mircea si a organizat in timp record disciplinele sportive la care concureaza tot echipajul si cadetii. Astfel avem sah, skandenberg, table, cataratul si trasul la parama, orientarea pe nava, aruncarea bandulei la punct fix, transportarea ghiordelelor cu apa, echiparea in costumul de vitalitate dar si concursuri teoretice despre cunoasterea navei. Asa ca avem zilele acestea o gramada de activitati pe langa carturile, serviciile si indatoririle zilnice dar de care nu s-a plans nimeni pana acum, mai mult, interesul este maxim. Elevul Valentin Neagu: "Am participat si eu la concursul de sah, imi place diversitatea jocurilor, ne tin ocupati, zilele trec mai usor, e chiar frumos. Toti am scapat de monotonia activitatilor zilnice, spuneam ca mi-a placut concursul de sah unde am avut adversari puternici, pe unul l-am invins, la al doilea am pierdut si daca o tinem tot asa va fi super, este din ce in ce mai bine. Suntem norocosi sa participam la acest mars cu o durata de trei luni, pare mult dar acum parca ar mai merge inca trei luni si suntem norocosi pentru ca unii dintre colegii nostri mai mari au avut parte de un voiaj poate doar de o luna, noi am reusit sa vizitam 11 porturi, sa navigam prin Oceanul Atlantic, sa cunoastem oameni noi, sa invatam lucruri noi iar calatoria si experienta din vara aceasta ne va ajuta in viitor."
Fiind un mars cu o durata de peste trei luni de zile nevoia de exercitii fizice, cel putin pentru tinerii de la bord, devine obligatorie. Asa ca in lipsa unei sali adecvate, dupa masa de seara pupa navei devine "palestra de la pupa" unde titular este capitanul Florin Albici, ofiterul secund, secondat de mai tinerii aspiranti Vili Ciulina sau Marian Slotea dar si fruntasul Victor Ghergu. Locul se umple rapid de gantere, greutati, tot felul de centuri chiar si o banca pentru exercitii, totul pentru a dovedi valabilitatea dictonului mens sana in corpore sana. Ca sa fim corecti trebuie sa spunem ca mai exista si palestra de la prova, inghesuita undeva in zona timonei de rezerva, la fel de activa insa in timp ce cadetii prefera spatiul inchis din cazarma de sub punte desi au puntea centru la dispozitie. Continuam sa navigam spre est pe langa coasta Algeriei travers 50 de mile marine in drumul nostru spre Malta. "Sunt foarte fericit ca particip la acest voiaj la bordul N.S.Mircea - ne marturiseste cadetul bulgar Petar Georgiev - ca am avut oportunitaea sa fac parte din echipaj si sa-mi fac prieteni printre cadetii romani si cei straini. Cel mai bun prieten la bord este studentul caporal Ioan Tulac dar sunt foarte apropiat si de cadetul portughez si cei doi albanezi."
Sambata, zi de weekend pentru unii insa la bord a venit randul atelierelor dedicate supravietuirii pe mare. La puntea centru maistrul militar clasa II-a Cristian Gazea, seful de echipaj, le prezinta cadetilor pluta de salvare si continutul kitului de supravietuire, modul de utilizare, costumul de protectie termica ca un preambul daca vreti la executarea rolului de abandon al navei cu lansarea plutei de salvare, parasirea navei, saltul in mare si urcarea in pluta care urmeaza sa se desfasoare in zilele urmatoare. Cealalta jumatate a cadetilor sunt la prova unde cei doi scafandri ai bordului, soldatul Filip Iacovici, brevetat scafandru de lupta din 2008, si caporalul clasa a III-a Constantin Androniciuc, le prezinta detaliat echipamentul de scufundare, raspund rabdator intrebarilor si chiar echipeaza pe studentii Radu Crisan si Manuela Rusu cu costumul si butelia de aer. Excelenta prezentare pentru profesia de scafandru de lupta - Fortele Navale chiar au nevoie de noi candidati - tinuta aici la bordul N.S.Mircea sub soarele Mediteranei de ziua Sf.Ilie care inca nu si-a aruncat fulgerele sau stropii de ploaie si sunt slabe sanse sa o faca si in zilele urmatoare.
Text si foto: Bogdan Dinu
"Au fost foarte frumoase ultimele doua zile in Atlantic, ne-a placut, am strans velele in echipa. Eu am postul la vela trinca, adica vela mare de pe arborele trinchet din prova navei si trebuie sa lucram mai mult, vela este mai mare si mai grea dar am reusit sa o strangem si sa o pliem chiar si pe vantul acela puternic. Dar a fost exact ce aveam nevoie ca sa ne antreneze pentru viitor."ne spune elevul Valentin Neagu de la Scoala Militara de Maistri a Fortelor Navale Amiral Ion Murgescu. "Trebuie sa recunosc ca a fost o experienta interesanta dar dificila din cauza vantului puternic, a faptului ca nava era bandata si nu este confortabil sa lucrezi la inaltime in aceste conditii, vantul sufla din fata, vela te lovea si cred ca a fost cea mai dificila strangere de vele din acest mars, dar lucrul in echipa si experienta acumulata in acest mars ne-a ajutat sa trecem si peste acest moment."completeaza studentul caporal Razvan Axinte de la Academia Navala Mircea cel Batran. Si eleva fruntas Ioana Bota este de aceeasi parere: "Am avut putina bataie de cap deoarece vantul batea mai tare dar a fost bine. Cred ca aceasta ultima strangere a velelor a fost cea mai grea din mars, cu vant puternic dar trebuia sa experimentam lucrul in arborada si in aceste conditii si ma bucur ca s-a intamplat asa, am avut mai mult de lucru. Mi-a fost putin teama cand am urcat, parca nava se misca mai mult, dar cand am ajuns acolo sus m-am asigurat si totul a fost in regula. Postul meu este la zburator si este mai solicitant deoarece urcam cam de doua ori pe zi, trebuie sa le strangem cand vantul este prea puternic sau sa le intindem cand este prea slab dar asa am capatat mai multa experienta." Magnific ar putea fi cuvantul potrivit desi gasesc cu greu acum cuvintele care sa redea senzatia superba traita de toti cei de la bord poate similara cu ce simtea echipajul acum 80 de ani cand navigau in drum spre casa in aceleasi conditii. In dimineata zilei de 17 iulie treceam Stramtoarea Gibraltarului spre est cu Stanca invaluita in ceata si patrundeam in Mediterana de Vest. Stim din experienta ca nu o sa mai avem parte de vanturile fantastice si prielnice din ocean dar asta nu inseamna ca nu o sa mai navigam cu vele sau cel putin asa speram. Dar deocamdata pana la Malta sunetul batranului nostru motor principal MAK (este din 1966 cand a fost instalat la reparatia capitala de la Hamburg si l-a inlocuit pe cel original, un MAN, din 1939, dar cu o putere dubla) nu a contenit sa rasune pe nava si in cabine timp de aproape o saptamana neintrerupt. Suntem in Mediterana, o mare pe care o cunoastem bine, inclusiv cu zonele strabatute de rutele emigrantilor din nordul Africii catre mirajul Occidentului. Chiar in seara zilei in care intrasem in Mediterana la mai putin de 30 de mile de noi se desfasura o operatie de salvare a unei astfel de ambarcatiuni cu migranti in drum spre Spania.
Si mai este ceva de adaugat. Caldura soarelui dupa care am tanjit timp de doua luni si jumatate cat timp am fost batuti de vant si ploaie, s-a instalat aproape instantaneu dupa trecerea Gibraltarului, soarele arde puternic desi temperaturile nu trec de 30 de grade dar cu umiditate mare in aer si o temperatura a apei aproape incredibila pentru noi care venim din ocean:25 de grade! Un adevarat soc termic. "Este cald, noaptea este un pic cam dificil dar ziua este chiar bine si in sfarsit ne bucuram de vremea frumoasa de vara adevarata din Marea Mediterana." aflam de la elevul Valentin Neagu. "Am asteptat caldura din Mediterana pentru ca m-am saturat de frig si ploaie, sper doar sa nu se incalzeasca foarte tare, deja temperatura a crescut in cazarma, oricum este mult mai bine decat in nordul sau vestul Europei pe unde am fost pana acum." ne spune si eleva Ioana Bota de la Scoala Militara de Maistri Militari a Fortelor Navale Amiral Ion Murgescu.
Ce se mai intampla la bord? Parca exponential cu cresterea numarului de grade din termometru creste si numarul de activitati desfasurate simultan la bord, pentru cadeti si membrii echipajului. La camera carmei - un spatiu mic aflat chiar deasupra elicii unde se afla timona de rezerva actionata manual - capitanul Flaviu Kmen le explica seriilor de studenti si elevi mecanismele si echipamentele de aici (superb mecanismul original si doar ca informatie va spun ca suntem singura nava din serie care are timona actionata electric, la toate celelalte fiind actionata manual) si timp de cateva zile nava chiar a fost guvernata de aici, carturile la timona au fost executate din camera carmei si nu pe puntea duneta. Cu broboane de sudoare pe fata capitanul Kmen explica rabdator principiile de functionare. Spatiul este redus si destul de cald asa ca parasim camera carmei pe o scara verticala cu acces dificil. Ramane ca o curiozitate pentru dumneavoastra si subiect de examen pentru cadeti sa aflati din cate locuri se poate guverna nava, manual si electric sau cate modalitati de transmiterea a ordinelor exista la camera carmei!!!
Doua punti mai sus, la pupa, dogoarea soarelui ne loveste instantaneu dar e bine, aici avem parte de asistenta medicala! Se desfasoara un atelier condus de colonelul medic Eduard Moise, medicul marsului, care le explica toate modalitatile de acordare a primului ajutor, in limba romana si engleza pentru cadetii straini, interactiv, cu cadetii jucand rolul pacientului sau al salvatorilor, cu echipamentele si instrumentarul de baza. Nu este o gluma, aceste cunostinte chiar pot salva vieti. "Ne bucuram sa aflam cat mai multe informatii. La toti ne-a placut cursul de acordare a primului ajutor, am participat activ, am invatat cum sa transportam un ranit cu targa, am exersat masajul cardiac de resuscitare, multe lucruri utile." ne-a declarat elevul Valentin Neagu. "Pana acum nu am avut ocazia sa particip la un astfel de curs - ne spune si studentul caporal Razvan Axinte - chiar mi-a prins foarte bine, am invatat multe tehnici, cum sa acord primul ajutor, lucruri pe care, sincer sa fiu, pana azi nu stiam cum sa le abordez. Domnul colonel medic Moise a fost foarte implicat, ne-a explicat in detaliu tot ce ar trebui sa facem, ne-a prezentat si echipamente noi din dotarea infirmeriei navei si mai ales ne-a aratat practic cum trebuie actionat." Eleva Ioana Bota: "Mai stiam cate ceva dar acum am aflat lucruri noi, sunt convinsa ca ne vor ajuta si in profesie dar si in viata in general." Timp de cateva zile colonelul medic Eduard Moise a tinut astfel de cursuri tuturor categoriilor de personal de pe nava si s-a bucurat de mare succes.
Tot pe duneta dar in fata comenzii de navigatie spatiul este ocupat de studentii care studiaza navigatia astronomica cu locotenentul Andra Nedelcu, cu navisfera si compasul. Intr-un colt se curata armamentul iar pe puntea centru se lucreaza la lucrarile de matelotaj, maistrul militar clasa a II-a Marian Varlan confectioneaza o parama cu noduri utilizata in mod obisnuit la coborarea pe atarnatori in barca dar acum are o alta destinatie, o sa aflati imediat, mecanicii vopsesc intr-un rosu strident dar regulamentar pompa de evacuare si exista chiar si un mic atelier de "marochinarie" in care sunt cusute si reparate tocurile de pistol iar putin mai incolo se lacuiesc gratarele sau se vopsesc scarile. Intre aceste ateliere evolueaza si grupa de vitalitate formata de aceasta data din studentii electromecanici care se familiarizeaza cu echipamentele si modul de actiune in caz de incendiu folosind inclusiv furtunurile de incendiu. Studentul caporal Razvan Axinte: "Ca viitori ofiteri trebuie sa cunoastem tehnica si sa ne pregatim in detaliu pentru a putea instrui viitorii membri ai echipajului pentru vitalitatea navei. Este destul de greu sa actionezi in cadrul grupei de interventie, colegii mei au trebuit sa se echipeze cu acel costum de protectie, temperaturile sunt ridicate si asta s-a observat dar ne-am descurcat si cred ca astfel de exercitii ne prind bine pentru momentul in care vom ajunge la nave.Vreau sa remarc implicarea si dedicatia instructorilor de la bord in pregatirea noastra si in relatia cu noi, studentii."
Si in mijlocul acestui furnicar lucrativ si productiv se afla doua mese si banci la care se joaca in draci, aproape suprarealist ... table! Nu este o greseala de tastare, chiar se joaca table, dupa sistemul "doua din trei" unde concureaza 64 de jucatori intr-un sistem piramidal. Si tot de necrezut, lucrurile au un oarecare firesc natural, jucatorii se rotesc dupa cum castiga sau pierd, cativa chibiti creeaza atmosfera iar restul echipajului si cadetii isi vad de treburile lor. Aproape incredibil nu-i asa? Exista si o explicatie. Este cea mai lunga etapa de mars, aproape zece zile si 1400 de mile marine, ne aflam de doua luni si jumatate pe mare, s-a instalat canicula la bord, exista pericolul instalarii si rutinii, lumea este deja cu gandul la vacanta, pe alocuri mai sunt si tensiuni care apar in mod firesc in orice comunitate nevoita sa traiasca intr-un spatiu redus mai mult timp, astfel incat era nevoie de o "supapa" care sa "regularizeze" calatoria noastra pe ape. Prin urmare locotenentul Attila Bokor a fost desemnat presedintele "comitetului olimpic marinaresc" de pe N.S.Mircea si a organizat in timp record disciplinele sportive la care concureaza tot echipajul si cadetii. Astfel avem sah, skandenberg, table, cataratul si trasul la parama, orientarea pe nava, aruncarea bandulei la punct fix, transportarea ghiordelelor cu apa, echiparea in costumul de vitalitate dar si concursuri teoretice despre cunoasterea navei. Asa ca avem zilele acestea o gramada de activitati pe langa carturile, serviciile si indatoririle zilnice dar de care nu s-a plans nimeni pana acum, mai mult, interesul este maxim. Elevul Valentin Neagu: "Am participat si eu la concursul de sah, imi place diversitatea jocurilor, ne tin ocupati, zilele trec mai usor, e chiar frumos. Toti am scapat de monotonia activitatilor zilnice, spuneam ca mi-a placut concursul de sah unde am avut adversari puternici, pe unul l-am invins, la al doilea am pierdut si daca o tinem tot asa va fi super, este din ce in ce mai bine. Suntem norocosi sa participam la acest mars cu o durata de trei luni, pare mult dar acum parca ar mai merge inca trei luni si suntem norocosi pentru ca unii dintre colegii nostri mai mari au avut parte de un voiaj poate doar de o luna, noi am reusit sa vizitam 11 porturi, sa navigam prin Oceanul Atlantic, sa cunoastem oameni noi, sa invatam lucruri noi iar calatoria si experienta din vara aceasta ne va ajuta in viitor."
Fiind un mars cu o durata de peste trei luni de zile nevoia de exercitii fizice, cel putin pentru tinerii de la bord, devine obligatorie. Asa ca in lipsa unei sali adecvate, dupa masa de seara pupa navei devine "palestra de la pupa" unde titular este capitanul Florin Albici, ofiterul secund, secondat de mai tinerii aspiranti Vili Ciulina sau Marian Slotea dar si fruntasul Victor Ghergu. Locul se umple rapid de gantere, greutati, tot felul de centuri chiar si o banca pentru exercitii, totul pentru a dovedi valabilitatea dictonului mens sana in corpore sana. Ca sa fim corecti trebuie sa spunem ca mai exista si palestra de la prova, inghesuita undeva in zona timonei de rezerva, la fel de activa insa in timp ce cadetii prefera spatiul inchis din cazarma de sub punte desi au puntea centru la dispozitie. Continuam sa navigam spre est pe langa coasta Algeriei travers 50 de mile marine in drumul nostru spre Malta. "Sunt foarte fericit ca particip la acest voiaj la bordul N.S.Mircea - ne marturiseste cadetul bulgar Petar Georgiev - ca am avut oportunitaea sa fac parte din echipaj si sa-mi fac prieteni printre cadetii romani si cei straini. Cel mai bun prieten la bord este studentul caporal Ioan Tulac dar sunt foarte apropiat si de cadetul portughez si cei doi albanezi."
Sambata, zi de weekend pentru unii insa la bord a venit randul atelierelor dedicate supravietuirii pe mare. La puntea centru maistrul militar clasa II-a Cristian Gazea, seful de echipaj, le prezinta cadetilor pluta de salvare si continutul kitului de supravietuire, modul de utilizare, costumul de protectie termica ca un preambul daca vreti la executarea rolului de abandon al navei cu lansarea plutei de salvare, parasirea navei, saltul in mare si urcarea in pluta care urmeaza sa se desfasoare in zilele urmatoare. Cealalta jumatate a cadetilor sunt la prova unde cei doi scafandri ai bordului, soldatul Filip Iacovici, brevetat scafandru de lupta din 2008, si caporalul clasa a III-a Constantin Androniciuc, le prezinta detaliat echipamentul de scufundare, raspund rabdator intrebarilor si chiar echipeaza pe studentii Radu Crisan si Manuela Rusu cu costumul si butelia de aer. Excelenta prezentare pentru profesia de scafandru de lupta - Fortele Navale chiar au nevoie de noi candidati - tinuta aici la bordul N.S.Mircea sub soarele Mediteranei de ziua Sf.Ilie care inca nu si-a aruncat fulgerele sau stropii de ploaie si sunt slabe sanse sa o faca si in zilele urmatoare.
Text si foto: Bogdan Dinu