Lisabona, escala lusitana de traditie
Am intrat pe raul Tejo in dimineata zilei de vineri, 12 iulie, si am acostat tot la cheul Rocha Conda Dobidos, la terminalul de pasageri, ca si in urma cu doi ani.
- Acasă
- Articole blog
- Instrucție
- Lisabona, escala lusitana de traditie
Capitala Portugaliei este o escala de traditie in marsurile de instructie ale N.S.Mircea prin pozitionarea la Oceanul Atlantic aproape la jumatatea distantei de la iesirea din Marea Mediterana prin Stramtoarea Gibraltar spre coasta vestica a Europei si mai ales a Frantei. Asadar este lesne de inteles de ce revenim relativ des in orasul de pe malurile fluviului Tejo, prima data chiar in voiajul de aducere in tara a N.S.Mircea din 1939 iar ultima data in marsul de instructie din 2017 care a purtat velierul nostru pana in indepartata Finlanda. Am intrat pe raul Tejo in dimineata zilei de vineri, 12 iulie, si am acostat tot la cheul Rocha Conda Dobidos, la terminalul de pasageri, ca si in urma cu doi ani. In prova navei este impunatorul pod peste fluviu care poarta numele de 25 aprilie (data Revolutiei garoafelor din 1974 cand a luat sfarsit regimul autoritar militar care a condus Portugalia zeci de ani, inainte se numea Podul lui Salazar fiind construit in 1966) iar din babord ne priveste din ceata diminetii de la inaltimea de 110 metri gigantica statuie Cristo Rei de pe celalalt mal al fluviului. Ne-au intampinat pe cheu ambasadorul extraordinar si plenipotentiar al Romaniei in Portugalia, doamna Ioana Bivolaru, o mai veche cunostinta a navei si echipajului de la escala din 2017 si colonelul dr. Marian Voicu, atasatul apararii si programul oficial, destul de incarcat si concentrat in cea mai mare parte in prima zi a inceput sa se deruleze. Doamna ambasador a vizitat din nou nava, a discutat cu membrii echipajului mai vechi sau mai noi, cu cadetii bordului si s-a adresat intregului personal adunat la puntea centru: "Este o onoare pentru noi sa va spunem bine ati venit din nou la Lisabona. Este un moment special si pentru noi si pentru dumneavoastra. Cred ca astazi este vorba despre mandrie, despre bucurie si recunostinta. Imi aduc aminte cu bucurie si mandrie de ultima noastra intalnire de acum doi ani, in august 2017 si cred ca ne-am indeplinit misiunea noastra. Un ambasador al Romaniei saluta in acest moment cel mai longeviv ambasador al Romaniei pe ape, N.S.Mircea. Este un moment special pentru dumneavoastra, 80 de ani in serviciul Fortelor Navale Romane, si pentru noi este de asemenea un moment deosebit pentru ca suntem la capatul a trei ani foarte importanti pentru Romania si Portugalia pentru ca in acest interval am celebrat impreuna 100 de ani de relatii bilaterale - si va multumesc ca ati fost alaturi de noi, a fost un exercitiu admirabil de diplomatie navala - a urmat anul celebrarii Marii Uniri si ne reintalnim in acest moment aniversar si pentru dumneavoastra dar si pentru noi deoarece tocmai am incheiat cu succes primul mandat al Romaniei la presedentia Consiliului Uniunii Europene. Felicitari din nou, este un exercitiu remarcabil de diplomatie navala ceea ce faceti dumneavoastra si reprezentati excelent, cu onoare, Romania." 
Prima vizita de curtoazie o facem incepand cu ora 10 la Baza Navala din Lisabona de pe celalalt mal al fluviului Tejo, singura baza navala de altfel a Fortelor Navale portugheze unde sunt concentrate toate structurile si navele, inclusiv submarinele si Academia Navala. Aici suntem primiti de comandorul Valense Timoco, comandantul bazei. Din partea navei sunt prezenti comandorii Gabriel Moise, comandantul marsului, Mircea Tirhoaca, comandantul navei si Gabriel Duta, seful practicii de la bord iar atmosfera este cordiala. La ora 11 suntem deja in Piata Municipala la primaria Lisabonei intampinati de ambasadorul Antonio Santana Carlos, consilierul diplomatic al primarului Fernando Medina, in decorul clasic al vechii cladiri in somptuoasa Sala a Nobililor de la balconul careia a fost proclamata republica portugheza in anul 1910.
Urmeaza pranzul oferit la bordul N.S.Mircea si care reuneste in salonul navei prieteni din marina portugheza alaturi de doamna ambasador si atasatul apararii. Sa amintim pe contraamiralul Mario Simoes Marques, comandantul Academiei Navale Portugheze, comandorul Fernando Domingos Vaz, seful sectiei legaturi externe din Statul Major al Fortelor Navale portugheze dar si comandorul Antonio Mauricio Camilo, comandantul navei scoala Sagres, sora a velierului nostru. Ultimul invitat este de mare interes pentru noi deoarece velierul Sagres - in prezent in santier pentru revizii si reparatii aici in Lisabona - urmeaza sa plece in luna ianuarie a anului viitor in circumnavigatie in jurul lumii iar in perspectiva propriului nostru voiaj in jurul lumii din 2021 orice informatie este utila.
Incepand cu ora 14 evenimentele se precipita si se desfasoara simultan. Astfel 40 dintre cadetii nostri viziteaza Academia Navala a Fortelor Navale Portugheze si una dintre fregate in timp ce comanda navei si a marsului impreuna cu doamna ambasador Ioana Bivolaru si un detasament de studenti depun o coroana de flori la Mosteiro dos Jeronimos (Manastirea Ieronimilor) la mormantul lui Vasco da Gama (initial trebuia sa se desfasoare la Monumentul Descoperitorilor dar a fost mutata aici, locatie rezervata protocolului de nivel inalt, chiar si presedintele Romaniei a depus o coroana la ultima vizita in Portugalia) intr-o ceremonie impresionanta bine pusa in scena de gazdele noastre portugheze. Este un remember al escalei din 1939, derulata intre 15 si 18 aprilie pentru ca si atunci echipajul navei si comandantul desfasurau un ceremonial similar, urmat de defilarea detasamentelor la Monumentul Eroilor din Lisabona. In prezent relatiile dintre cele doua tari si marine sunt excelente dar lucrurile nu au stat intotdeauna asa. Doar ca o nota de subsol sau detaliu istoric - in 1965 cand N.S.Mircea, aflata la remorca in drum spre Hamburg la santierul Blohm&Voss facea escala aici la Lisabona timp de doua saptamani, la ancora, in asteptarea timpului favorabil pentru continuarea marsului, echipajului i s-a interzis sa coboare de pe nava, mai mult, tot timpul s-a aflat la bord un politist portughez cu o atitudine ostila. Atunci Portugalia, ca si Romania, se afla sub un regim dictatorial, se intampla in timpul Razboiului Rece si a existentei blocurilor militare opuse, Tratatul de la Varsovia pentru tarile comuniste, respectiv NATO, asa ca lucrurile se pot explica. Din fericire in prezent facem parte din aceeasi alianta iar deschiderea si colaborarea sunt la un nivel extraordinar. Despre receptia oferita de ambasada la bord in seara primei zile nu putem decat sa spunem ca s-a ridicat la nivelul celorlalte organizate la nava pe timpul acestui mars de instructie, cu numerosi ambasadori, atasati militari, ofiteri si amirali portughezi, membri ai comunitatii romanesti care au onorat invitatia.
In a doua zi am avut oportunitatea sa vizitam si nava scoala Sagres in santierul naval Rocha, care se afla de partea cealalta a cheului, aflata in doc uscat pentru revizii si reparatii si lucrari de doc (sablare, vopsire, etc.), mai ales la compartimentul masini si linia axiala. Sagres a intrat in santier in luna martie si probabil il va parasi in luna septembrie sau chiar mai tarziu (mai sunt multe lucrari de efectuat). Am fost curiosi sa vedem deosebirile dintre cele doua nave, compartimentarea interioara diferita si sunt multe de spus, spatiul nu ne permite, de la numarul redus de cadeti de la bord, maxim 60, noi avem 100, pana la tunurile de calibrul 40 de milimetri din prova utilizate pentru ceremonii. Sa precizam acum doar ca nava urmeaza sa plece in cea de a patra circumnavigatiune din istoria sa portugheza in luna ianuarie a anului viitor cu durata de un an si escale in 24 de porturi. Cadetii vor fi ambarcati doar pentru o perioada de trei luni, pana la Tokyo, iar nava va mai inregistra o premiera, va naviga pe mare pentru o etapa de 31 de zile fara escala. Iata ca in acest mars istoric am reusit sa ne intalnim cu doua din navele surori, chiar daca ultima este in santier, ceea ce se intampla destul de rar.
Aproape in acelasi timp cu noi s-a aflat in escala la Lisabona si velierul scoala italian Amerigo Vespucci, intre 10 si 14 iulie. Fiind vechi cunostinte, comandantul navei, comandorul Mircea Tirhoaca, nu a ratat momentul si dupa un model "patentat" la Scheveningen cu cei de pe USCGC Eagle, a invitat cadetii italieni la masa de seara cu studentii Academiei Navale Mircea cel Batran. Asa ca am asistat din nou la scenele cunoscute ale interactiunii cadetilor din mai multe tari, de data aceasta la o intensitate mai ridicata avand in vedere temperamentul oaspetilor si originile noastre latine comune. Cum a fost aflam de la studentul caporal Bogdan Andrei Drimus: "Cina cu cadetii italieni de pe Amerigo Vespucci a decurs foarte bine, atmosfera din cazarma a fost una foarte deschisa. Eu am considerat ca s-au simtit oarecum ca acasa, adica nu au avut retineri sa ne intrebe despre modul in care dormim, cum ne desfasuram activitatile, ce materii studiem la Academia Navala. Asa am ajuns sa ne cunoastem, si noi si ei dormim in hamace spre deosebire de celelalte nave scoala. Noi inca practicam acea marinarie veche, acel mod mai barbatesc de a face cadetia, adica nu sa dormi in puf ci asa cum se dormea odata. Au fost fascinati de comanda navei datorita echipamentelor noi, inclusiv de camera video 360 de grade pe care o folosim pentru a vedea tintele navale. Eu zic ca ne asemanam foarte mult, avem multe lucruri in comun: urcarea in arborada, desfasurarea si strangerea velelor, somnul la hamac si faptul ca suntem foarte deschisi unii cu altii. Pe anumite teme chiar ne amuzam pentru ca unele sarcini de indeplinit pe navele noastre sunt aproape identice: de exemplu si ei inainte de intrarea in fiecare port bricuiesc puntea doar ca ei o fac intr-un mod mult mai "insistent". S-au plans de faptul ca au foarte mult de munca si multe servicii de executat la bord dar asta probabil si pentru faptul ca sunt in anul I cand totul pare mai greu."
Nu a existat foarte mult timp liber pentru vizitarea pe indelete a orasului, este adevarat ca multi dintre noi nu eram la prima vizita aici, mai ales ca in cea de a doua si a treia zi au fost organizate si excursii la Cabo da Roca, Cascais si Sintra. Aici au debarcat cei doi cadeti portughezi ambarcati la Hamburg, Ricardo Chaves si Francisco Marques dar au urcat la bord alti doi, Martin Fedorchuk si Joao Saousa. De asemenea a venit si cadetul francez, ultimul pe lista cadetilor din spectrul international, pe care l-am cunoscut deja la Brest, este vorba de Benjamin Mulkowesci, acum sunt in curs de amarinizare si cunoastere a navei. Cu totii vor debarca la Constanta, dupa finalizarea marsului de instructie. Am parasit Lisabona in dimineata zilei de 15 iulie si dupa trecerea din nou prin Stramtoarea Gibraltar acum navigam in Marea Mediterana in drum spre penultima noastra escala, este vorba de La Valetta in Malta unde urmeaza sa intram pe data de 24 iulie.
foto: Bogdan Dinu
Prima vizita de curtoazie o facem incepand cu ora 10 la Baza Navala din Lisabona de pe celalalt mal al fluviului Tejo, singura baza navala de altfel a Fortelor Navale portugheze unde sunt concentrate toate structurile si navele, inclusiv submarinele si Academia Navala. Aici suntem primiti de comandorul Valense Timoco, comandantul bazei. Din partea navei sunt prezenti comandorii Gabriel Moise, comandantul marsului, Mircea Tirhoaca, comandantul navei si Gabriel Duta, seful practicii de la bord iar atmosfera este cordiala. La ora 11 suntem deja in Piata Municipala la primaria Lisabonei intampinati de ambasadorul Antonio Santana Carlos, consilierul diplomatic al primarului Fernando Medina, in decorul clasic al vechii cladiri in somptuoasa Sala a Nobililor de la balconul careia a fost proclamata republica portugheza in anul 1910.
Urmeaza pranzul oferit la bordul N.S.Mircea si care reuneste in salonul navei prieteni din marina portugheza alaturi de doamna ambasador si atasatul apararii. Sa amintim pe contraamiralul Mario Simoes Marques, comandantul Academiei Navale Portugheze, comandorul Fernando Domingos Vaz, seful sectiei legaturi externe din Statul Major al Fortelor Navale portugheze dar si comandorul Antonio Mauricio Camilo, comandantul navei scoala Sagres, sora a velierului nostru. Ultimul invitat este de mare interes pentru noi deoarece velierul Sagres - in prezent in santier pentru revizii si reparatii aici in Lisabona - urmeaza sa plece in luna ianuarie a anului viitor in circumnavigatie in jurul lumii iar in perspectiva propriului nostru voiaj in jurul lumii din 2021 orice informatie este utila.
Incepand cu ora 14 evenimentele se precipita si se desfasoara simultan. Astfel 40 dintre cadetii nostri viziteaza Academia Navala a Fortelor Navale Portugheze si una dintre fregate in timp ce comanda navei si a marsului impreuna cu doamna ambasador Ioana Bivolaru si un detasament de studenti depun o coroana de flori la Mosteiro dos Jeronimos (Manastirea Ieronimilor) la mormantul lui Vasco da Gama (initial trebuia sa se desfasoare la Monumentul Descoperitorilor dar a fost mutata aici, locatie rezervata protocolului de nivel inalt, chiar si presedintele Romaniei a depus o coroana la ultima vizita in Portugalia) intr-o ceremonie impresionanta bine pusa in scena de gazdele noastre portugheze. Este un remember al escalei din 1939, derulata intre 15 si 18 aprilie pentru ca si atunci echipajul navei si comandantul desfasurau un ceremonial similar, urmat de defilarea detasamentelor la Monumentul Eroilor din Lisabona. In prezent relatiile dintre cele doua tari si marine sunt excelente dar lucrurile nu au stat intotdeauna asa. Doar ca o nota de subsol sau detaliu istoric - in 1965 cand N.S.Mircea, aflata la remorca in drum spre Hamburg la santierul Blohm&Voss facea escala aici la Lisabona timp de doua saptamani, la ancora, in asteptarea timpului favorabil pentru continuarea marsului, echipajului i s-a interzis sa coboare de pe nava, mai mult, tot timpul s-a aflat la bord un politist portughez cu o atitudine ostila. Atunci Portugalia, ca si Romania, se afla sub un regim dictatorial, se intampla in timpul Razboiului Rece si a existentei blocurilor militare opuse, Tratatul de la Varsovia pentru tarile comuniste, respectiv NATO, asa ca lucrurile se pot explica. Din fericire in prezent facem parte din aceeasi alianta iar deschiderea si colaborarea sunt la un nivel extraordinar. Despre receptia oferita de ambasada la bord in seara primei zile nu putem decat sa spunem ca s-a ridicat la nivelul celorlalte organizate la nava pe timpul acestui mars de instructie, cu numerosi ambasadori, atasati militari, ofiteri si amirali portughezi, membri ai comunitatii romanesti care au onorat invitatia.
In a doua zi am avut oportunitatea sa vizitam si nava scoala Sagres in santierul naval Rocha, care se afla de partea cealalta a cheului, aflata in doc uscat pentru revizii si reparatii si lucrari de doc (sablare, vopsire, etc.), mai ales la compartimentul masini si linia axiala. Sagres a intrat in santier in luna martie si probabil il va parasi in luna septembrie sau chiar mai tarziu (mai sunt multe lucrari de efectuat). Am fost curiosi sa vedem deosebirile dintre cele doua nave, compartimentarea interioara diferita si sunt multe de spus, spatiul nu ne permite, de la numarul redus de cadeti de la bord, maxim 60, noi avem 100, pana la tunurile de calibrul 40 de milimetri din prova utilizate pentru ceremonii. Sa precizam acum doar ca nava urmeaza sa plece in cea de a patra circumnavigatiune din istoria sa portugheza in luna ianuarie a anului viitor cu durata de un an si escale in 24 de porturi. Cadetii vor fi ambarcati doar pentru o perioada de trei luni, pana la Tokyo, iar nava va mai inregistra o premiera, va naviga pe mare pentru o etapa de 31 de zile fara escala. Iata ca in acest mars istoric am reusit sa ne intalnim cu doua din navele surori, chiar daca ultima este in santier, ceea ce se intampla destul de rar.
Aproape in acelasi timp cu noi s-a aflat in escala la Lisabona si velierul scoala italian Amerigo Vespucci, intre 10 si 14 iulie. Fiind vechi cunostinte, comandantul navei, comandorul Mircea Tirhoaca, nu a ratat momentul si dupa un model "patentat" la Scheveningen cu cei de pe USCGC Eagle, a invitat cadetii italieni la masa de seara cu studentii Academiei Navale Mircea cel Batran. Asa ca am asistat din nou la scenele cunoscute ale interactiunii cadetilor din mai multe tari, de data aceasta la o intensitate mai ridicata avand in vedere temperamentul oaspetilor si originile noastre latine comune. Cum a fost aflam de la studentul caporal Bogdan Andrei Drimus: "Cina cu cadetii italieni de pe Amerigo Vespucci a decurs foarte bine, atmosfera din cazarma a fost una foarte deschisa. Eu am considerat ca s-au simtit oarecum ca acasa, adica nu au avut retineri sa ne intrebe despre modul in care dormim, cum ne desfasuram activitatile, ce materii studiem la Academia Navala. Asa am ajuns sa ne cunoastem, si noi si ei dormim in hamace spre deosebire de celelalte nave scoala. Noi inca practicam acea marinarie veche, acel mod mai barbatesc de a face cadetia, adica nu sa dormi in puf ci asa cum se dormea odata. Au fost fascinati de comanda navei datorita echipamentelor noi, inclusiv de camera video 360 de grade pe care o folosim pentru a vedea tintele navale. Eu zic ca ne asemanam foarte mult, avem multe lucruri in comun: urcarea in arborada, desfasurarea si strangerea velelor, somnul la hamac si faptul ca suntem foarte deschisi unii cu altii. Pe anumite teme chiar ne amuzam pentru ca unele sarcini de indeplinit pe navele noastre sunt aproape identice: de exemplu si ei inainte de intrarea in fiecare port bricuiesc puntea doar ca ei o fac intr-un mod mult mai "insistent". S-au plans de faptul ca au foarte mult de munca si multe servicii de executat la bord dar asta probabil si pentru faptul ca sunt in anul I cand totul pare mai greu."
Nu a existat foarte mult timp liber pentru vizitarea pe indelete a orasului, este adevarat ca multi dintre noi nu eram la prima vizita aici, mai ales ca in cea de a doua si a treia zi au fost organizate si excursii la Cabo da Roca, Cascais si Sintra. Aici au debarcat cei doi cadeti portughezi ambarcati la Hamburg, Ricardo Chaves si Francisco Marques dar au urcat la bord alti doi, Martin Fedorchuk si Joao Saousa. De asemenea a venit si cadetul francez, ultimul pe lista cadetilor din spectrul international, pe care l-am cunoscut deja la Brest, este vorba de Benjamin Mulkowesci, acum sunt in curs de amarinizare si cunoastere a navei. Cu totii vor debarca la Constanta, dupa finalizarea marsului de instructie. Am parasit Lisabona in dimineata zilei de 15 iulie si dupa trecerea din nou prin Stramtoarea Gibraltar acum navigam in Marea Mediterana in drum spre penultima noastra escala, este vorba de La Valetta in Malta unde urmeaza sa intram pe data de 24 iulie.
foto: Bogdan Dinu