Ziua medicinei militare în Kandahar

    Ziua de 21 august este despre ei, despre cei pe care îi dorim mereu alături de noi, de cei care servesc cu profesionalism și spirit de sacrificiu Armata Română. Despre cei care apără sănătatea militarilor pe timp de pace, criză sau război, în țară sau în teatrele de operații, mai bine zis despre corpul medico – sanitar al armatei.

    La 21 august 1862, prin Înalt Decret Domnesc, semnat de Alexandru Ioan Cuza, au fost înființate Corpul Ofițerilor Sanitari ai Armatei și Direcția Generală a Serviciului Sanitar Român, atestându-se astfel, moment definitoriu pentru constituirea medicinei militare ca element specializat în cadrul armatei.

     

    Au trecut 156 de ani de la acel moment, pe parcursul cărora, cei care fac parte din corpul medico – sanitar, și-au dovedit profesionalismul și dăruirea pe câmpurile de luptă din cele două conflagrații mondiale, și în cele mai dure teatre de operații din prezent, motiv pentru care au câștigat admirația și respectul nostru, al tuturor.

    Și cum 21 august este ziua lor, am stat de vorbă cu câțiva dintre ei, pentru a afla ce i-a determinat să aleagă o carieră atât de nobilă, dar cu responsabilități pe măsură.

    Pe domnul locotenent – colonel doctor Badiu Cristian, l-am cunoscut de câteva zile, aici, în Baza Aeriană Kandahar. Este medic în cadrul Elementului Național de Sprijin și un om deosebit cu o poveste de viață impresionantă. Chiar dacă prima meserie pe care a dorit să o practice a fost preoția, a ales să urmeze o carieră în domeniul medical pentru a-și putea ajuta mama bolnavă. Astfel, după ce a fost elev al Liceului Sanitar din Târgu Mureș, a urmat cursurile Facultății de Medicină și Farmacie din același oraș, pe care a absolvit-o în 2001. A ales medicina militară pentru ceea ce însemnă ea: onoare, loialitate și mai ales rigoare.

     

     

    Primii pași de medic militar i-a făcut în cadrul Divizionului 816 Artilerie de la Dej. Apoi a activat pentru o scurtă perioadă de timp în cadrul Batalionului 811 Infanterie, iar între 2004 și 2018 și – a desfășurat activitatea la Batalionul 400 Sprijin ”Feleacu” din Cluj Napoca. Începând cu luna martie a acestui an este medic în cadrul Spitalului Militar de Urgență ”Dr. Constantin Papilian”.

    Ai putea scrie o carte despre experiențele pe care le-a trăit în cei 17 ani de carieră și cele 5 misiuni în teatrele de operații din Kosovo și Afganistan. După cum chiar dânsul spune despre numeroasele misiuni ”Aici mă regăsesc, simt că fac ceea ce îmi place și am fost instruit să fac, la nivelul la care am fost pregătit ”. Ajutorul pe care poate să îl acorde celor din jurul său, camarazilor săi aflați în unul dintre cele mai fierbinți locuri de pe glob, l-au determinat să revină a patra oară în  Afganistan : ” În afara de rolul evident de acordare a ajutorului medical și de asistență medicală încerc să văd rolul echipei. Mai este și o parte în care până la urmă ești un sprijin moral. Pentru ceilalți, știind că cineva îi poate ajuta, cu siguranță sunt mai liniștiți și pot să își desfășoare misiunile fără să aibă o emoție și un stres în plus. Au în permanență siguranța că alături de ei este cineva în cazul în care au nevoie de ajutor.”

    Diferențele între a practica medicina în țară și a o practica într-un teatru de operații sunt mai multe, după cum spune și domnul locotenent colonel doctor Badiu Cristian: ”Odată pornind de la structura personalului care ți se adresează, care este la vârsta activă și este relativ sănătos.  Apoi este structura patologiei, care, în principiu, într-un teatru de operații este mai mult patologie chirurgicală, traumatică. Iar cea  mai importantă diferență, pe care doresc să o subliniez, este faptul că acorzi ajutorul medical cu pistolul asupra ta. Arma devine o stare de spirit. Te obișnuiești cu greutatea ei dar ști că e acolo. Faptul acesta te face să îți amintești totul timpul că oricând se poate întâmpla orice”.

    Retrăind parcă cu emoție, toate misiunile în care a fost, locotenent colonelul Badiu ne spune că: ”Fiecare misiune în parte a constituit o provocare. Fiecare a avut specificul ei. Prima misiune, cea din Kosovo, a reprezentat elementul de noutate. În prima misiune din Baza Aeriană Kandahar am văzut tot ceea ce înseamnă medicina din câmp. Nu știu dacă există localitate din provincia Kandahar prin care să nu fi trecut.  A doua misiune din Afganistan a avut un alt specific. Am fost în baza Lagman, unde am lucrat cu o echipă medicală din cadrul Armatei SUA și unde am avut ocazia să practic chirurgia, în sprijinul echipei FST (Forward Surgical Team-Echipă Chirurgicală Înaintată). Ultimele două misiuni au fost în cadrul ENS (Elementul Național de Sprijin) în care rolul meu principal a fost relaționarea cu spitalul ROL 3 din Baza Aeriană Kandahar. Chiar dacă misiunile cu ENS în aparență sunt mai simple nu e chiar așa. Reprezinți elementul de legătură între militarii români răniți sau bolnavi, și personalul medical american.”.

    A trăit numeroase momente emoționante pe parcursul celor peste doi ani petrecuți departe de familie, dar alături de familia din armată, în teatrele de operații. Recunoaște că a plâns ca un copil, când, în 2009, a trebuit să îl anunțe pe unul din subordonații lui că fratele său a decedat. Dar a trăit și cele mai frumoase clipe din cariera de ofițer, tot aici, în Afganistan: ”Ambele avansări la gradele de ofițer superior, maior și respectiv locotenent colonel s-au întâmplat alături de colegii de le Elementul Național de Sprijin. Iar avansarea la gradul de locotenent colonel, de anul acesta, a fost mult mai emoționantă deoarece gradul mi-a fost pus în piept de ministrul apărării naționale. Momente unice în viață”.  

             

    În final, domnul locotenent colonel doctor Badiu Cristian le transmite un mesaj tuturor celor care fac parte din sistemul medico-sanitar: ”Să continue să facă ceea ce fac la fel de bine ca și până acum, să nu uite că medicina militară este privită ca un stindard, ca un simbol și cred că mottoul spitalului de aici din Kandahar ”Best care anywhere”, adică cel mai bun ajutor oriunde, indiferent de condițiile în care te afli, se aplică tuturor medicilor militari și personalului medical din orice armată.”

                         

    Pe caporalul clasa a III – a Sâmboan Pavel, sau ”Luțu” cum îi spun cei apropiați, îl cunoaște toată lumea.  Este un exemplu de modestie și profesionalism pentru cei din jur. Este a șasea oară când participă la o misiune într-un teatru de operații. A fost În Kosovo, Irak și Afganistan, dar nu întotdeauna ca sanitar. A început cariera de militar ca infanterist, iar când a avut ocazia a revenit la ceea ce îi place cel mai mult să facă, anume să îi ajute pe cei din jur. ”Ca sanitar ai mai multă răspundere pentru oamenii din cadrul plutonului, pentru starea lor de sănătate, însă încrederea colegilor în tine, faptul că îi poți ajuta și îți mulțumesc pentru ceea ce faci pentru ei sunt cele mai mari satisfacții.”

    Plutonier adjutant Stoica Viorica este la prima misiune în Afganistan. Dar alături de infanteriștii bistrițeni este din 2011. Însă primul contact cu sistemul militar l-a avut în 1997, la  Șimleul Silvaniei în cadrul Divizionului 817 Artilerie Antitanc, unde a lucrat ca șef depozit echipament/alimente. Începând cu 2008 a fost asistent medical la Batalionul 405 Sprijin Logistic ”Năsăud”.  Dorința de a-și ajuta semenii și de a le fi aproape în orice situație au determinat-o să aleagă această carieră.

    Batalionul 812 Infanterie este unul dintre batalioanele cu renume din Armata României. Când am venit în unitate toți colegii povesteau despre numeroasele misiuni la care au participat și despre experiențele pe care le-au trăit acolo și am dorit și eu să trăiesc asemenea momente. Consider că o misiune, într-un teatru de operații așa cum este cel din Afganistan reprezintă o provocare și oportunitate în desăvârșirea mea ca militar”, a spus plutonierul adjutant Stoica Viorica, motivând dorința de a participa alături de militarii batalionului la Misiunea Resolute Support din Afganistan.