THE GATE - POARTA

  • Sharebar

 

De regulă, cei care trec pe aici abia au timp să observe, sunt prea preocupaţi de inamic, de pericol, de siguranţa lor, de calitatea îndeplinirii misiunilor de luptă şi de grijile lor. Pe fundamentul executării misiunilor, s-au apropiat de oameni, de viaţa din jurul lor şi au început s-o trăiască împreună cu ei.

Acoperiți de o stare de mefiență, militarii Batalionului de Infanterie Protecția Forței „Brave Hearts” au ales să fie implicaţi în tot ceea ce există în jurul lor şi rulează zile identice atât ca număr de ore cât și ca ambient comunicativ. Totul se învârte în spectrul comun al unui îndemn concret - STAY ALIVE.

Și mai știu ceva: că suntem aici să facem bine, să aducem binele în viaţa unor oameni, pentru ca la finalul acţiunilor, inimile neînfricate să-şi fi adus contribuţia la binele unui popor.

Aprecierea câştigată şi aici ne dă putere şi încrederea că drumul nostru este cel bun, că valoarea noastră nu este numai profesională, este şi moral - socială şi că eternitatea, de fapt, este tot timpul lângă noi, numai că trebuie să te bucuri de recunoştinţă, să trăieşti în conştiinţa cuiva care să-ţi ducă povestea şi faptele în lume.

Mă aflu astazi alături de o structură a cărei misiune implică multă atenție, mult calm dar și o intuiție aproape nativă. Mă aflu într-un loc unde cea mai mică abatere de la procedurile operaționale poate duce la acțiuni cu urmări incalculabile.

Multe bariere de beton, sârmă ghimpată, semne de circulație, dispozitive de scanat persoane și mașini, indicatoare de tot felul, oameni care îți fac semne și lista poate continua. Am zis la un moment dat că mă aflu înt-o uzină cu foc continuu.

Ca să intri în baza militară de pe Aeroportul Kandahar trebuie să treci de un filtru extrem de complex, iar cei de care depinde securitatea tuturor celor de aici sunt militarii români, solicitaţi de parteneri pentru această misiune, datorită felului în care trupele noastre au asigurat şi în anii trecuţi securitatea terestră a bazei.

Practic, nimic nu trece fără să fie verificat la punctele succesive de control. Da, după cum ați putut intui mă aflu la principala poartă de acces din Baza Aeriană Kandahar.

Întins pe o suprafață considerabilă, Entry Control Point Numărul 5(ECP 5) este deservit de militarii de la Compania a 4-a „Vipers” condusă de căpitanul Gheorghe Breazu, care m-a însoțit pe tot parcursul vizitei de documentare. L-am rugat sa-mi spună câteva cuvinte despre ce se întâmplă în acest loc.

 

...avem proceduri foarte bine stabilite în ceea ce privește accesul în bază. Incidente au fost foarte multe. Au fost găsite la controlul efectuat de către militarii Companiei a IV-a persoane care dețineau droguri, cuţite, diverse obiecte pe care le ar fi putut folosi pentru a vătăma militarii din bază. Nu de puține ori ne-a fost testată vigilența și modul în care ne desfășuram controlul. Gândiți-vă numai ce s-ar putea întâmpla dacă un dispozitiv exploziv sau componente ale unui dispozitiv exploziv improvizat trec de ECP 5 către baza militară KAF. Am înțeles din țară, încă din perioada de pregătire, ce rol are misiunea structurii pe care o comand aici în Afganistan. Și am mai conștientizat ceva: de munca noastră, a militarilor români din compania mea, depinde liniștea unei întregi baze militare...

 

 

După ce am stat de vorbă cu comandantul de companie, aveam sa-mi fac un bilanț asupra misiunii lor. Este probabil una dintre cele mai complexe misiuni pe care le îndeplinesc militarii cu inimi neînfricate, misiune executată cu un profesionalism exemplar și credeți-mă nu sunt cuvinte deloc mari. Militarii cu care am stat de vorbă se treziseră la 4 dimineața și până după amiază aveau să-și îndeplinească misiunea așa cum o fac zi de zi. Am intrat însoțit de către comandantul companie în punctul de comandă al structurii. Încăperile au fost ușor personalizate cu peisaje românești sau o pildă scrisă pe un placaj. Multe acronime, un limbaj cu totul specializat, priviri vigilente, seriozitate maximă și evident concentrare. Monitoarele imense și tot felul de dispozitive despre care nu am întrebat ce înseamnă pentru că aș fi răpit prea mult din timpul militarilor, completează spațiul în care militarii de la Compania a 4-a „Vipers” își desfășoară activitatea. Privesc cum din mișcarea unui joystick militarul de serviciu mă aduce foarte aproape de punctul de acces, mă aduce foarte aproape de locul de scanare al autovehiculelor. Părăsesc acest centru de control și mă îndrept către punctul de verificare și acces în bază al personalului, locul unde persoanele sunt scanate şi controlate pentru a nu introduce materiale prohibite.

Nu ne facem simțită prezența și rămân să privesc la ceea ce se întâmplă, urmăresc, ca într-un film, tot ceea ce militarul desfășoară într-o ordine calculată.

Este un adevărat algoritm, multe automatisme pe care le folosește pentru ca nimic să nu-i scape neverificat. Actele sunt verificate, câteva priviri cu dus-întors între cartea de identitate și individ, două întrebări scurte și gata, se poate intra. Pare un job simplu, dar vă pot spune, doar pare….

Aproape același lucru se întâmplă și la poarta de acces a mașinilor. Aici autovehiculele vin, se opresc, cei din interior coboară, sunt verificați, acte, discuții, control,repet control, bariera coboară de această dată (așa e modelul) și au intrat…

Caporal Marian Cotîrleț

 …sunt aici din august… am experienţa misiunii anterioare, parcă sunt aici de ani de zile. Este o misiune foarte importantă,deoarece pe aici trec toate maşinile civile şi militare pe care trebuie să le verificăm înainte să intre, să nu conţină ceva suspect care să pună în pericol ceilalţi colegi şi forţele coaliţiei. Este foc continuu aproape în fiecare zi, deoarece este o intrare şi o ieşire aproape neîntreruptă de vehicule militare şi civile, pe care trebuie să le identificăm, să le verificăm, să le scanăm…

Ce mi-a mai atras atenția în acest spațiu al focului continuu din baza KAF? Doi căței simpatici, în cuști bine îngrijite cu urechile ciulite și ochii ațintiți înspre noi. Sunt câinii dresați de la Military Working Dogs. Doi civili, însoțitorii lor, mi-au explicat despre aptitudinile câinilor din dotare în depistarea substanțelor interzise și a explozibililor pe timpul controlului persoanelor și mașinilor.

După ce am văzut și acest punct de acces, am rămas la discuții cu comandantul companiei, căpitanul Gheorghe Breazu.

La un flux de aproximativ 150 de persoane, 40-60 de maşini în fiecare zi, să le iei pe fiecare la mână nu este uşor într-o tură, avea să-mi spună comandantul companiei și sincer, după o zi petrecută alături de ei, îi dădeam dreptate. Și ce am mai aflat? Că militarii s-au obişnuit cu ritmul de lucru în ture întrucât fac acest lucru de aproximativ cinci luni și ceva, s-au obișnuit și cu servitul mesei „pe poziții” , masă care este adusă de către administratorul subunităţii şi colegii de la logistică. Că după executarea misiunii, își reiau programul în cadrul subunității sau se bucură de timpul liber în facilitățile din bază.

Militarii Companiei a 4-a și-au început misiunea din Afganistan în luna august 2017, iar timpul se scurge repede. Suntem aproape de finalul misiunii și toți ne gândim la un singur lucru – să ajungem cu bine acasă. La ECP 5 este o echipă în adevăratul sens al cuvântului, profesionistă și vigilentă. Suntem câteva mii de suflete în Baza Aeriană Kandahar care dormim, facem sport și lucrăm liniștiți pentru că și ei ne veghează.

Cam asta a fost despre militarii din Compania a 4-a „Vipers”… dar povestea inimilor neînfricate continuă….

 

P.S. În baza militară KAF a sosit și primul detașament militar al camarazilor de la Batalionul de Protecția Forței ,,Vulturii Carpaților” din Câmpulung Muscel, camarazi care ne vor înlocui  în cadrul misiunii NATO Resolute Support începând cu jumătatea lunii februarie.