De ce…îmi placi, decembrie?

  • Sharebar

Ți-e ziua doi…și noi suntem tot doi, printre atâtea ploi…cearșafurile-s moi. E frig și plouă, dar ceva îmi dă căldura de care am nevoie. O lună friguroasă ce-mi încălzește sufletul…asta îmi ești. O să ningă. Da…o să ningă cu fulgi mari și mici, albi, care dansează grațios și-mi trezesc liniștea. Îmi place zăpada, chiar dacă îmi îngheață picioarele, pașii gândurilor mă poartă în copilărie. Acolo mă așteaptă și tata cu un bulgăre, să construim omul de zăpadă. Zâmbitor, zâmbitor să fie, că mie așa îmi plac oamenii, cu zâmbete calde când obrajii sunt înghețați. Mă așteaptă mama, cu mirosul de sărmăluțe și șosetele încălzite pe sobă. Lângă sobă, o vad pe ea, îngerul meu păzitor, cu fusul în mână și pisica pe șorț. Împărțeam cu ea orice portocală sau bomboană de ciocolată. O aud ,,Hai, mă, mamaie, că mama cu tata ți le iau ție și tu îmi dai mie mereu.” Spunea asta, dar ea mereu ascundea într-o batistă câte 50 de lei și îmi dădea pe ascuns ,,Să nu le spui că ți-am dat. Ține-i acolo pentru tine.” O văd pe soră-mea cu sania, făceam trenulețul sau ne înghesuiam amândouă pe o sanie. E frig, dar miroase a vin viert cu scorțișoară și măr, iar dragostea celor dragi e cel mai gros palton. Aș vrea să mai colind, cum colindam din casă în casă, cu ,,traista” plină de covrigi. Strigam de undeva de sub fular cât mă țineau corzile vocale ,,Bună dimineaaața!”, iar bătrânii ne așteptau în ușă, având coșnița plină cu nuci, mere și covrigi. Cu cât era ceata mai mare, cu fete și flăcăi, cu atât intram în mai multe case, că oamenii voiau ca prima cloșcă să scoată pui ca prima ceată care-ți intră în casă. Mergeam la derdeluș și ne întorceam uzi leoarcă, dar când sprijineam picioarele pe sobă, nimic nu putea fi mai plăcut. Codiță al meu, alerga prin zăpada și sărea parcă voia să mă dărâme.

 

Doar Bubu reușea să mă transforme într-un om de zăpadă. Bubu e cu bunica, undeva în ceruri, Codiță mai are un dinte și merge zgribulit. Eu mă întorc acasă cu dor și fiecare zăpadă îmi spune povestea.

 

Oamenii îmi par mai buni. Chiar dacă e greu să îi vezi pe sub hainele straturi, straturi pe care le poartă. Plutesc în aer iubiri, doruri, sunete de colinde, amestecate cu miros de iarnă și fum. Vine moșu’ și nu îmi mai e frică așa cum îmi era când eram mică. Dacă mă vede, dacă l-am supărat. Acum știu că îmi aduce visuri și amintiri. Cum de are loc în tolba aia atâta suflet?

Afară-s ploi…în casă noi…dar o să ningă…iar tu decembrie îmi placi, pentru că esti cel mai frumos magician. Îmi aduci amintiri și visuri…nas înghețat și obraji îmbujorați.