"Dumnezeu să vă dea anii mei dar nu suferințele mele!”

  • Sharebar

Aceasta a fost urarea sublocotenentului (retregere), veteran de război Laurean Deac, adresată celor patru elevi din colegiul militar albaiulian. Tinerii în uniformă au avut parte de o lecţie de istorie ,,predată” de cel care a trăit războiul şi prizonieratul. De loc din Ohaba, județul Alba, veteranul de război Laurean Deac, la cei 95 de ani, ne-a întâmpinat cu nerăbdare și mult drag. Câtă bucurie și entuziasm pot sălășlui într-un suflet greu încercat: aproape o jumătate de an de război, ca ochitor pe obuzier și patru ani de lagăr în Rusia. Aici a muncit ca zidar şi în scurt timp datorită seriozităţii, priceperii şi hărniciei a ajuns să fie apreciat de ruşi şi să conducă echipa de muncitori în construcţia unei fabrici de aluminiu şi a unui cartier de locuinţie pentru ruşii refugiaţi. Deși are patru clase, (fiind cel mai mare dintre cei cinci frați, iar timpul trebuia dedicat muncii din gospodărie, fiind o familie înstărită) a fost un bun autodidact. 

În lagăr a muncit ca zidar, meserie pe care a practicat-o și la întoarcerea din lagăr, până în prezent. Au fost ani grei, cu multe încercări, însă nu și-a pierdut niciodată credința și nădejdea. Dar, parcă îi pare mai grea singurătatea care-l apasă. De patru ani este văduv. Cei 62 de membri ai familiei (copii, nepoți și strănepoți), au viața lor. Unii dintre ei sunt plecaţi departe de casă, peste hotarele ţării.