În căutarea vântului favorabil

  • Sharebar

„Plăcerea se poate sprijini pe iluzie, fericirea însă se întemeiază pe adevăr.”

Chamfort

 După zilele de staționare din portul Halmstad, Suedia, NS Mircea a participat alături de alte 9 veliere din clasa A (8 după prima zi, când Pogoria s-a retras din cursă) la prima cursă din cadrul Tall Ships Races 2017, Halmstad-Kotka. Din cauza configurației zonei de navigat, startul cursei nu a fost dat la finalul paradei navale din Halmstad – cum se întâmplă de obicei – ci la mai mult de 24 de ore de la plecarea din port, undeva la sud de Malmo.

A fost o cursă dificilă, în care s-a căutat în permanență vântul favorabil care să înscrie nava pe un drum cât mai apropiat de drumul preliminar trasat spre linia de final, o cursă în care am văzut încă o dată că „toate pânzele sus”... nu se aplică decât rareori și lui Mircea, o cursă în care ne-am antrenat răbdarea și deși doream să câștigăm, am concurat corect și am trecut linia de sosire luni, 10 iulie în jurul orei 14.00. Pentru un velier de vechimea și cu configurația velelor ca a lui Mircea, va fi dificil să găsească întotdeauna vântul favorabil pentru a se clasa pe podiumul unei curse de acest tip.

Au fost câteva zile de aparentă liniște pe navă, datorate mai mult navigației fără motor decât absenței activităților. Și dacă până acum am avut parte de foarte multe zile zbuciumate, în care marea sau oceanul ne-au făcut să ne întrebăm dacă ne-am ales corect profesia, în timpul cursei, marea a fost calmă, iar vântul puternic s-a lăsat așteptat. Programul cadeților a continuat pe coordonatele normale cu servicii, cursuri, matelotaj și, peste toate acestea, brațări (orientarea vergilor) succesive la tribord sau babord în căutarea vântului de travers. Dincolo de aspectele care au ținut de navigație și de dificultatea de a găsi permanent un vânt care să ajute nava în deplasarea ei spre linia de final, pentru cadeți a fost incomod să stea în permanență cu centurile de siguranță pe ei; iar imaginile cu ei brațând în pijamale – pentru că noaptea timpul nu permitea irosirea timpului cu schimbarea în ținută – sunt memorabile.

„Progresul este imposibil fără schimbare, iar cei care nu își pot schimba mentalitatea nu pot schimba nimic.” - George Bernard Shaw.

Spuneam de faptul că Mircea a concurat corect, folosind doar forța vântului pentru deplasarea navei, indiferent că a navigat cu 7 Nd sau cu mai puțin de 2 Nd. Frustrant a fost însă să vedem un velier (mai multe pe radar) pe care seara îl lăsam în pupa navei, la limita orizontului, iar dimineața aveam neplăcuta surpriză să-l găsim mult în fața noastră. Într-adevăr, cu toții ne dorim să câștigăm, cu toții am vrea să fim pe locul I, dar dacă nu reușim să facem corect acest lucru, poate ne vom bucura pe moment și vom realiza apoi că nu am învățat însă nimic. Într-un dialog interesant, cineva spunea că unul dintre lucrurile importante care ne lipsește în ultimul timp este sinceritatea, a cărei importanță o ignorăm atât în relațiile interumane cât și uneori în activitățile profesionale. Poate că valorizând acest concept, nu ne vom simți mai bogați, nu vom scăpa de oboseala activităților de rutină, dar ne vom putea redobândi încrederea – pierdută poate pe valurile înspumate ale mării - și ne vom simți mai împliniți.

Rezultatele oficiale ale cursei nu au ajuns încă pentru că procedura de departajare este destul de dificilă, luându-se în calcul mulți factori; o cursă de veliere în cadrul regatelor Tall Ships, nu are nimic în comun cu ceea ce suntem obișnuiți să vedem la cursele de bărci și chiar de yachting. Totul aici are o altă viteză, totul se desfășoară după alte reguli și navele – atâtea câte se pot vedea – se văd doar în zona startului.

În marșul NS Mircea suntem deja în prima escală finlandeză, în portul Kotka, un oraș-port în care totul pare a vibra la Tall Ships Regatta 2017.

„Timpul este suficient pentru cei care chiar îl folosesc”, scria Leonardo da Vinci. Poate în această cheie, vom învăța să prețuim timpul petrecut la bordul NS Mircea, poate vom dobândi încredere în ceilalți, poate vom reuși să ne disimulăm cât mai puțin adevăratele stări sau gânduri, poate vom avea curaj să fim sinceri și poate vom reuși să învățăm să fim o echipă. Da, totuși poate cam mulți de... poate.

Cu certitudine însă, până la următoarea corespondență, de la bordul lui Mircea vă transmitem dragoste, speranță și încredere!