O altfel de misiune

           Afganistan.

           Noi, infanteriștii gălățeni, am trecut de primele două luni de misiune. Eii, locuitorii Provinciei Kandahar, tocmai ce au sărbătorit trecerea în Noul An.

           Este o zi frumoasă de primăvară, prea călduroasă după o perioadă lungă de ploi și vreme mohorâtă. De această dată, vrem să îi vedem pe militarii Comapaniei 1 “Panther” în teren așa că ne alăturăm și noi Plutonului 4 “Panther” și pornim la drum spre satul Sakey Kalay. Acolo vom desfășura o misiune de tip KLE (angajare a liderilor locali) în scopul creșterii încrederii acestora în Poliția Afgană și în Forțele de Coaliție.

              În parcul cu tehnică militară este mult zgomot. “Panterele” își pregătesc mașinile, verifică echipamentele și pun la punct ultimele detalii. Cum fiecare misiune este o nouă provocare, îl avem alături de noi și pe specialistul CIMIC al batalionului, locotenentul Hanu Ionuț, care este axat pe relaţia cu populaţia și va contribui la succesul misiunii de angajare a liderilor locali. Înainte de plecare, preotul batalionului, maiorul Paul Zaharia, se alătură militarilor pentru a-i binecuvânta și a face o mica rugăciune în speranța că totul va fi bine. Le facem și noi o fotografie de grup și pornim la drum.

     

             De îndată ce părăsești Baza Militară Kandahar, tot ceea ce vezi cu ochii te-ar putea conduce la ideea că te-ai întors undeva în timp, la mijlocul secolului al XVI-lea. Într-un loc presărat de pericole, într-o ţară aflată în mijlocul unui conflict parcă uitat de timpuri, tot ceea ce te înconjoară este diferit, fiind limpede că progresul pe care îl cunoşti nu-l vei regăsi aici, chiar dacă există şi elemente ale civilizaţiei contemporane (radio, motociclete, maşini, telefoane mobile).

             La prima vedere, pe timpul deplasării, în echipajul în care ne aflăm este liniște, nimeni nu vorbește. Militarii nu par cu nimic surprinși, probabil că zecile de misiuni desfășurate deja nu îi mai surprind cu nimic. Cu toții sunt foarte atenți și serioși și îți dau impresia că știu pe de rost drumurile, satele și probabil cunosc și locuitorii. Dar, cu cât ne apropiem, fiecare militar îmi zice ce urmează să zărim, unde o să vedem copii ieșind în fața noastră sau locuitorii muncind la câmp.

             Le-am ascultat poveștile. Un militar îmi spune: Cum poți uita un copil care vede în tine o speranță și stă cât e ziua de lungă așteptând la marginea satului mașinile militarilor, poate va primi ceva de mâncare sau de băut? Ei ies în fiecare zi înaintea mașinii ca să primească ceva de la tine. Sunt nelipsiți.
             

             Înainte de a ajunge la destinație, facem o oprire la cel mai apropiat sediu al poliției afgane. “Întodeauna ne desfășurăm misiunile împreună cu reprezentanții poliției afgane, mai ales astăzi când avem de discutat cu elderul satului, o persoană importantă”, ne spune un comandant de grupă.

     

     
           Elderul, înțeleptul satului, este cel care se bucură de respect din partea populaţiei afgane și reprezintă unul dintre cele mai influente persoane, un puternic vector de promovare a comportamentelor în satul Sakey Kalay. La întânirea cu militarii români și poliția afgană, acesta va reprezenta locuitorii satului și va purta discuții referitoare la problemele pe care le întâmpină sătenii.
           Oprim mașinile și ne pregătim locul în care vom rămâne dispuși pentru KLE. Mecanicii conductori își așează mașinile strategic, top-coverii își fixează sectoarele de tragere, comandanții de echipaje transmit militarilor numeroase comenzi. Auzim în stație multe rapoarte printre care și cel că putem debarca pentru că dispozitivul este în siguranță.
           Găsim aici oameni săraci care își duc cu greu traiul de pe-o zi pe alta, fără a avea prea multe bucurii și copii pentru care școala reprezintă doar un cort aflat la marginea satului, unde din când în când cineva le povestește ceva, trăind fără curent electric sau alte facilități. 

           Înainte de toate, comandantul de pluton, sublocotenent Poenaru Daniel Octavian, face cunoștiință cu elderul satului, pe care îl întânlește pentru prima dată. Elderul se bucură să ne vadă acolo. Timp de câteva zeci de minute, cu toții discută despre problemele strigente ale localnicilor, poduri rupte și drumuri inaccesibile în urma ploilor torențiale, nevoi de pături și haine pentru copii. Îngrijorarea cauzată de pericole, cât şi speranţa la un viitor mai bun pentru ei şi copiii lor sunt subiecte sensibile despre care liderii afgani vorbesc deseori în prezența militarilor români. "Mi-aș dori să pot ajuta mai mult oamenii săraci din sat. Vă voi sprijini să mențineți securitatea în zonă și nu vreau să uitați că vă puteți baza pe mine oricând", ne mărturisește elderul satului.

     

           Din mână în mână, militarii Plutonului 4 “Panther” înmânează diferite hăinuțe și jucării reprezentanților poliției afgane, iar aceștia, la rândul lor, semenilor săi. În câteva minute, copii primesc și dulciuri, caiete și pixuri, toate de mult râvnite. Bucuria și emoțiile resimțite de copiii din sat nu se pot descrie în cuvinte, însă câteva fotografii surprinse la fața locului ne arată zâmbetele acestora.

           Un sentiment de mulțumire umple și sufletele militarilor români. “Este pentru prima dată când particip la o misiune în comun cu structura CIMIC și împreună am încercat să întărim relația Forțelor Naționale de Securitate și Apărare Afgane cu comunitatea locală. Cred că acestă acțiune s-a bucurat de aspecte pozitive, fiind bine văzută atât de localnici, cât și de Poliția Națională Afgană.” (Comandantul Plutonului 4 “Panther”, sublocotenentul Poenaru Daniel Octavian)

     

           De asemenea, plutonierul Chitaru Victor ne precizează, “Copiii au fost foarte bucuroși pentru că au primit haine. Toți aveau mare nevoie de acestea. Am făcut un lucru bun ajutându-i pe acești copii și m-am bucurat și eu odată cu ei.” De fiecare dată când trece prin acest sat, Victor este cel care are grijă să ofere copiilor o sticlă cu apă și să îi învețe cum să se spele pe mâini. 

           După toate acestea, afganii ne-au invitat la o masă tradiţională. O pătură a fost așezată la marginea satului, am mâncat cu toții și am băut ceai. Ni s-a promis de mult că vom fi invitați la masă. Este un semn de ospitalitate și înseamnă că suntem apreciați pentru ceea ce facem iar ei vor să ne răsplătească într-un fel sau altul, ne precizează plutonierul major Edmond Gafton, locțiitorul comandantului de pluton. După patru misiuni în Afganistan acesta știe foarte bine cât de important este respectul pentru ei, cultură și obiceiuri.

     

     

            Prin misiunile de tip KLE – Key Leader Engagement, realizate de către militarii specialiști CIMIC – Cooperare civili-militari, intrăm în contact cu liderii locali ai comunităților afgane și cu realitățile vieții cotidiene a populației locale, astfel încât să aflăm problemele cu care aceștia se confruntă și, în funcţie de priorităţi, să îi ajutăm în rezolvarea acestora. Consider că succesul unei astfel de misiuni constă în principal în modul de abordare al misiunii din punctul de vedere al atitudinii generale a militarilor față de cei cu care intrăm în contact, atitudine ce este imperios necesar să denote respect, pentru a crea premisele unei colaborări reale cu aceștia, în vederea asigurării unui mediu de securitate cât mai stabil. Personal, apreciez faptul că acest lucru este foarte bine pus în practică de către militarii noștri, ne precizează locotenentul Hanu Ionuț, ofițerul de CIMIC al batalionului. 

            Misiunea s-a încheiat. Îmbarcăm și ne întoarcem în bază. Avem sentimentul misiunii îndeplinite și ne bucărăm să știm că am putut aduce un strop de bucurie pe fețele copiilor, un pic de liniște în sufletul localnicilor, măcar pentru câteva ceasuri. În Afganistan, pentru câștigarea încrederii populației locale se fac multe eforturi, se construiește zi de zi, prin executarea de misiuni zilnice în mijlocul localnicilor și prin atitudinea pozitivă a infanteriștilor gălățeni.

     
    Foto: Plutonier major Dan Vereș