Parteneriat - cuvânt de ordine în Afganistan

                 Tărie morală, devotament față de țară și mai presus de orice dorința de a-l ajuta pe cel de lângă tine. Le întâlnești în Afganistan atât la militarii americani cât și la cei români. Cuvântul „parteneriat”  reprezintă pentru cele două armate literă de lege - sunt împreună pe câmpul de luptă, sintagma Shoulder by Shoulder în Afganistan are o altă conotație: suntem împreună la instrucție, în patrule, ne regăsim la ceremonii dar cel mai important suntem umăr la umăr în orice situație, ne bazăm unii pe alții având încredere în pregătirea fiecăruia, apreciind devotamentul aproapelui tău indiferent de nație, religie, tradiție sau cultură.

                Recent, în poligonul de tragere „Stoica” (poligon denumit astfel în memoria sublocotenentului (p.m.) Mădălin Stoica) a avut loc un schimb de experiență între partenerii americani și militarii companiei 3 Praetorians din Batalionul de Protecția Forței “Vulturii Carpaților”, bazat pe cunoașterea caracteristicilor tehnico-tactice și executarea unei ședințe de tragere cu armamentul individual din dotarea celor două armate.

                Cât despre modul în care s-a desfășurat această activitate cu partenerul american, am constatat că aceștia desfășoară pregătirea activității bazându-se pe aceleași principii, iar siguranța personalului la un astfel de eveniment este la fel ca la noi, prioritară.

                Pentru militarii români aflați la prima experiență de acest gen a fost un moment extraordinar, deoarece au avut ocazia să cunoască, nu doar să vadă prin Baza Aeriană Militară Kandahar, arma americană M-4, care are la origine celebra pușcă M-16, cunoscută doar din filmele de acțiune americane și din jocurile video.Aftfel, militarii americani au pus la dispoziție două modele: pușca de asalt M-4 de calibrul 5,56 mm și pistolul Sig Sauer de calibrul 9 mm, iar Vulturii s-au prezentat în poligon cu pușca automată de calibru 5,45, pușca mitralieră de același calibru din dotarea unei grupe de infanterie, cât și pistolul calibrul 9 mm.

                După ce s-a terminat pregătirea teoretică a activității, în care au fost prezentate cunoștințe teoretice despre arme, caracteristici tehnico tactice, montare-demontare, cunoașterea părților mari componente, regulile de mânuire a armamentului, prelucrarea regulilor și măsurilor de siguranță în poligon și a condițiilor ședinței (poziții de tragere, timpi de execuție, repartiția muniției), a urmat partea practică în care ne-am ocupat locurile în dispozitiv și am început să tragem fiecare cu armamentul partenerului. 

                Aliniamentul de tragere a devenit, instinctual, locul în care a dominat spiritul de competiție, dar și camaraderia caracteristică celor două armate cu capabilități diferite, dar cu același obiectiv. După câteva serii de tragere, pot să spun că s-a creat un mic moment de destăinuiri, iar pe fondul entuziasmului, aprecierile nu au întârziat să apară. Astfel, militarii români au apreciat că pușca de asalt M-4 și pistolul sunt ușor de manevrat și au un recul abia sesizabil, precizia este foarte bună, iar M-4, ca orice armă care are în dotare și lunetă, devine imbatabilă la distanță. De asemenea, militarii americani erau foarte curioși să cunoască armamentul nostru, aveau cunoștințe despre el, dar nu reușiseră să îl atingă, iar acum au avut prilejul să-l cunoască și, mai mult decât atât, au rămas și impresionați de performanțele lui: construcție simplă, design corect, fiabilitate, robust și eficace.

                La finalul activității, locțiitorul comandantului companiei Praetorians, locotenent Daniel Leah a precizat că „Ședintele de tragere cu armamentul partenerului american sunt benefice pentru pregătirea noastră continuă și mai ales pentru desfășurarea în foarte bune condiții a  misiunilor tip Guardian Angel”.

                Activitatea s-a înscris pe coordonatele uzualului, deoarece misiunile comune cu partenerul american în general și cele de tip Guardian Angel în special, sunt în ultima perioadă, tot mai dese. Scopul acestei ședințe de tragere nu a urmărit neapărat cuantificarea punctajelor obținute, prin lovirea precisă a țintelor, ci, mai degrabă, închegarea relațiilor de colaborare, așa cum a precizat și sergent (U.S.) Allan Howlett: „militarii români sunt unii dintre cei mai profesioniști militari cu care am lucrat vreodată de-a lungul carierei mele. Îi apreciez foarte mult deoarece atunci când aceștia au o misiune de îndeplinit o tratează cu seriozitate și fac tot posibilul ca acel obiectiv să fie atins, tocmai din acest motiv, în misiunile pe care le desfășurăm în parteneriat, ne bazăm pe ei ca pe militarii noștri și nu ne facem griji că spatele nostru nu este asigurat”.

                Un schimb de experiență util, desfășurat concomitent cu executarea misiunilor în zona de responsabilitate, care la final s-a materializat cu o fotografie de grup și cu promisiunea din partea ambelor structuri că vor mai repeta astfel de activități.