O lecţie de viaţă despre Magia Crăciunului

    Nu mai este mult pânã la Crãciun, iar eu, ca mulţi alţii cred, nu am apucat încă sã cumpãr vreun cadou pentru familia mea şi pentru cei din jurul meu. Am scris în grabã o listã, în timp ce îmi savuram cafeaua de dimineaţã, atârnând de marginea patului, dar am renunţat aproape imediat când m-am uitat la ceas şi mi-am dat seama cã trebuie sã plec la serviciu. Pe drum, am încercat sã descopãr ce anume i-ar impresiona mai mult şi mai mult pe cei ce, cu adevărat, contează în viaţa mea. Mi-am fãcut mental bugetul (operaţiune deloc greoaie, dat fiind faptul că încă mai plătesc nişte rate!) şi am ajuns la concluzia cã sunt un pic depãşitã de situaţie. Aşa am ajuns la birou, plinã de nervi şi încâlceli neuronale. Am lãsat baltã totul şi m-am apucat de treabã. La un moment dat, mobilul a început sã „chiţãie” şi de undeva, dintre hârtii, l-am apucat văzând că am primit un mesaj: „Te iubesc! Mami”. M-am simţit imediat mai bine şi parcã am prins energie pentru toatã ziua.

     

    Spre searã, când am ajuns acasã, totul în capul meu era limpede! Mi-am adus aminte de bunica mea de 82 de ani, care m-a crescut de când aveam numai 13 zile, şi care mã aşteaptã sã mã duc acasã de Crãciun; de sora mea care o sã aibã cel de-al doilea bebeluş la început de februarie şi care mi-a cumpãrat, pentru camera mea, perdelele preferate; de prietena mea cea mai bunã care mi-a spus cu o zi înainte cã îi este foarte dor de mine şi cã nu mai are rãbdare sã mã vadã; de mama, care vrea sã mergem împreunã la cumpãrãturi, colindând prin magazine, cu sacoşele pregãtite stivă de acasã. Brusc, m-a lovit revelaţia! Magia Crãciunului stã în gesturile mici, în lucrurile mãrunte, pe care le facem unii pentru ceilalţi. Uneori, un banal zâmbet face mai mult decât o brãţarã de aur! De ce mi-aş dori un cadou din partea cuiva, dacã numai prezenţa acelei persoane mã face fericitã? Sunt convinsã acum cã bunica mea ar prefera sã stau mai mult cu ea, sã sporovãim despre una sau despre alta, în locul unui halat gros, grena, pe care oricum îl va „pune bine” în fundul şifonierului. Sora mea ar vrea mai degrabã sã cutreierăm împreunã după lucruri pentru bebe, decât sã primeascã de la mine un parfum scump, care se va pierde pe raft printre celelalte. Prietena mea ar aprecia mai mult o îmbrãţişare, decât o bluzã impersonalã de la mall, iar mama ar fi fericitã sã o las sã mã mângâie, în locul unei tigăi ceramice de la Delimano. Aşa cã, m-am hotãrât!

     

    Când voi ajunge la bunica, îi voi strecura în buzunar o ciocolatã cu lapte, preferata ei; când voi bea cafeaua cu sora mea, în bucãtãrie, îi voi lãsa lângă farfurioarã, într-o clipã de neatenţie, cartea pe care şi-o doreşte; când mã voi întâlni cu prietena mea, o sã mergem sã ne plimbãm pe acolo pe unde îi place ei foarte mult, iar mamei mele îi voi face un cadou direct din magazin, dupã ce o sã-i speculez la maxim privirea care sigur va poposi mai multã vreme asupra vreunui lucru. Cred cã astfel o sã înlocuiesc cumva şablonul cadoului ambalat într-o cutie de carton cu fundã roşie, lãsat sub bradul frumos împodobit. Cât despre „sufletul-pereche“, un dar din dragoste va fi binevenit şi mai mult decât perfect, pentru cã fiecare jumãtate va şti intuitiv ce sã aleagã.

     

    Aşadar, dacă nu aveţi ceva prestabilit, gen o listă cu liniuţe de la capăt pentru fiecare persoană în parte, lãsaţi-vă copleşiţi de magia Crăciunului, iar totul o sã vinã din sufletul vostru, fără presiunea timpului ce zboară, fără stresul aglomeraţiei fireşti din această perioadă şi, cel mai important aspect, nu o să vă mai simţiţi sufocaţi printre clişee ponosite!