Eu cred că Moş Crăciun este... femeie!

    Nu aş vrea acum sã dezlânez un mit sacru pentru cei ce încã sperã sã gãseascã ceva sub brad, dar eu cred cã Moş Crãciun este, de fapt, o „ea”. Dacã staţi şi cugetaţi o clipã, cred cã veţi fi de acord cu mine! Crãciunul este o mare reuniune de familie sau o întâlnire socialã de proporţii, foarte bine organizatã, plinã de cãldurã sufleteascã, care radiazã numai fericire şi... mie mi se pare greu de crezut cã un bãrbat ar putea pune la cale aşa ceva! Nu e nimic jignitor în tot ceea ce spun eu aici pentru tagma „pantalonilor”, deoarece dumnealor se pricep destul de bine la multe alte lucruri: cum sã înghesuie în turnuleţe instabile toate vasele murdare în chiuvetã, cum sã transforme nişte ciorapi folosiţi în animãluţe de casã ce zburdă pe lângă coşul de rufe, cum sã picteze cu pastã de dinţi oglinda din baie absorbiţi de propria imagine, cum sã adoarmã cu mâna încleştată pe telecomanda care, prin nu ştiu ce minune, preferă programul de sport, cum sã muşte din pernã şi sã se vaite, cum numai ei ştiu, pentru o banalã răceală, cum sã creadã cã aragazul e minat, fiind astfel evitat cu dibăcie, cum sã uite sã arunce gunoiul şi cum sã facã stivã din cutiile de pizza, meniu pe care îl preferã instantaneu, imediat ce soţia sau prietena a plecat de acasă pentru câteva zile.

     

    Apoi... În primul şi primul rând, marea majoritate a bãrbaţilor nici mãcar nu se gândesc sã aleagã cadouri pânã în Ajunul Crãciunului, adicã, pe ultima sutã de metri. Odatã ajunşi cu bine în supermarket sau în mall, dupã ce au supravieţuit peripeţiilor din trafic care numai lor li se pot întâmpla, de fiecare datã îi apucã mirarea, fiind veşnic surprinşi de existenţa pe rafturi a unor produse „noi”, de trebuinţã îndoielnicã. Sã dãm aici nişte exemple: seturile de chei tubulare, fierãstrãul pendular, bormaşina cu percuţie Bosch, inelele de plastic pentru pescuit sau... altele şi altele! Fie şi numai pentru acest motiv, sunt convinsã cã Moş Crãciun este femeie! Vã asigur cã aşa e, pentru cã, dacã ar fi fost bãrbat, toţi oamenii din lumea întreagã s-ar trezi în dimineaţa de Crãciun cu un set de ceşti pentru cafea sau cu o banalã cutiuţã muzicalã, alese, bineînţeles, la sfatul vreunui prieten la fel de inspirat. O altã problemã a Moşului, în calitatea lui de bãrbat, ar fi mijlocul de transport. El nu ar mai avea parte de mândreţe reni care îi stau întotdeauna la dispoziţie, cu nãrile frãmântând de nerãbdare să plece în cursă, pentru cã ar fi cu toţii... legaţi de bara de protecţie a saniei,  semn că instinctul de vânãtor al bãrbatului va triumfa în ciuda reproşurilor disperate cum cã sezonul de vânãtoare a cãprioarelor nu s-a extins şi la reni. Şi chiar dacã, sã zicem, încă i-ar avea, Moşul s-ar confrunta cu serioase probleme de orientare, deoarece, în mod inevitabil, s-ar rãtãci printre zãpada albã şi norii pufoşi, fãrã ochelarii de la Police sau ultimul rãcnet în materie de GPS. Cã de a întreba pe unde s-o ia nici mãcar nu a auzit. Doamne fereşte! Mai existã câteva motive pentru care Moş Crãciun nu ar putea fi bãrbat: ei nu au capacitatea fizicã de a împacheta cadouri, lucru demonstrat de la apariţia lui pe Pământ; mai degrabã, ar muri decât sã se îmbrace în catifea, mai ales, de culoare roşie; masculinitatea lor ar fi ameninţatã de prezenţa atâtor spiriduşi sau elfi; bãrbaţii nu rãspund niciodatã la scrisori; ei ar refuza categoric sã permitã ca fizicul lor debordant sã fie asociat, chiar şi în glumã, cu ceva asemãnãtor cu un borcan de jeleu tremurãtor (aluzie la burta voluminoasă a Moşului); bãrbaţii nu sunt interesaţi de ciorapi, decât dacã îi poartã chiar ei; în plus, dacã formula lor de a agãţa ar începe cu „Ho, ho, ho!”, le-ar scãdea imediat ratingul; şi, nu în ultimul rând, dacã ar trebui sã fie responsabili cu Crãciunul, ar însemna sã îşi asume un angajament enorm, iar acest lucru nu este compatibil cu viaţa!

     

    Eu, e de altă parte, pot sã cred cã alte personaje de sãrbãtoare sau de poveste sunt bãrbaţi. De pildã, Moş Nicolae, care apare o datã pe an şi atunci nebãrbierit, cu un aspect tern, cãlãrind un amãrât de cal alb, ignorând cu impertinenţã faptul cã ne dãm în vânt dupã forţa cailor putere! Cupidon, care zboarã din floare în floare, cãrând arcuri şi sãgeţi, deci arme! Unchiul Sam cãruia îi face plãcere sã arate cu degetul, nici nu vrem sã ştim spre ce şi cu care deget! Dupã mine, oricare dintre aceşti indivizi ar putea sã treacã testul testosteronului, dar nu şi pe cel al lui Moş Crãciun! Tradiţia, însă, mă contazice!