“Au trecut 9 ani...dar, și acum, mă intreb: “de ce, Doamne, el și nu eu?"

    • Autor:
      MApN

    31 august este o zi neagră pentru mine... și nu nu cred că am să înțeleg vreodată de ce a fost așa, ca eu să trăiesc și el să meargă acolo sus...

    Dumnezeu să te odihnească în pace, sefu’! Și peste 30 de ani voi plânge în această zi!”.

     

    Au trecut 9 ani de când m-am născut a 2-a oară și am învățat că trebuie să merg doar în căruț și ajutat de brațe!

    Vă spun sincer că nu am niciun regret, decât acela că am pierdut oameni minunați din viata mea: Dragoș, tata și bunicul!

    Mulțumesc bunului Dumnezeu că mi-a dat putere să merg înainte, că m-a învățat că viața trebuie trăită așa cum este ea și că mi-a dat o familie minunată, în plus, am avut ocazia să întâlnesc oameni minunați aproape mereu!

     

    Sunt trăirile mărturisite de plutonierul Ionuț Butoi, care, nici acum, la nouă ani de la cruntul accident din Afganistan ce l-a lăsat pe el în scaun cu rotile, nu înțelege de ce viața a fost atât de cruntă cu camaradul său, sublocotenentul (pm) Dragoş Traian Alexandrescu, căzut la datorie în timpul unei misiuni de patrulare pe Autostrada A1 (Qalat-Kabul).

     

    Căpitanul Florin Jianu, un alt camarad al eroului Dragoș Traian Alexandrescu, își amintește același eveniment trist și vorbește despre acele momente nefaste: “Fără tricolor sau doliu adăugate în photoshop!

     

    E poza făcută în curtea noastră, cu spatele la zidul capelei, cu grade verzi, făcută în mare grabă, pentru I.D.-ul de "acolo"!
    Se văd clar în privirea lui speranța şi setea de viață, o uşoară teamă de inevitabilul dor de casă!

    Pe 31 august 2008, în jurul orei 10, ora celor de acasă, o explozie într-un colț îndepărtat şi prăfuit de lume ni-l răpea pentru totdeauna...
    Când se apropie 31 august mă gândesc la el, la lacrimile celor din jurul meu, la privirile lor pierdute, la maturizarea mea forțată din clipele acelea, la amărăciunea ce cuprinsese micul orăşel, de unde plecaserăm toți, şi care se pregătea să-l primească mai devreme pe unul dintre noi!

    Este fotografia care-mi place mie cel mai mult: fără photoshop, fără tricolor, fără doliu.
    Este Dragoş al nostru, aşa cum a plecat el de acasă în vara aceea de acum 9 ani!”