Plutonierul ŞERBAN NICOLAE, eroul al Primului Război Mondial

    PORTRET DE EROU

     

    "Născut în satul Slobozia din judeţul Neamţ, acest fecior de fruntaşi gospodari a îmbrăţişat încă de tânăr cariera armelor şi s-a înrolat ca voluntar în Regimentul 15 „Războieni”.

    Prin dragostea pentru această carieră şi prin capacitatea sa de muncă puse în slujba îndatoririlor sale, tânărul a câştigat încrederea şefilor săi, care ştiindu-l ostaş desăvârşit, i-au încredinţat serviciul de instructor la şcoala de ofiţeri de rezervă, unde l-a şi găsit decretarea mobilizării.

    Din acest moment însă Şerban nu mai are răbdare să îşi continue activitatea de instructor la şcoală în timp ce camarazii săi făceau acte de vitejie în lupte şi aveau nevoie de sprijin. A cerut cu stăruinţă şefilor săi să fie trimis la regiment pe front, ceea ce i s-a îngăduit până la urmă dar şi colegii şi ofiţerii de la şcoală s-au despărţit cu greu de el.

    S-a distins în toate luptele pe care le-a avut regimentul, atât la înaintarea în Transilvania, în trecătoarea Uzului, cât şi în luptele din jurul capitalei, unde a fost şi rănit, fiind evacuat în spital. Revenind la corp, se implică în atacurile date de regimentul său în anul 1917, pe Valea Slănicului, unde camarazii îl vor pierde pe acest ostaş inimos.

    Era în data de 29 iulie 1917, când Batalionul I, Regimentul 15 „Războieni”, după o luptă de patru zile şi patru nopţi, cu un inamic de trei ori mai puternic, ocupă vârful muntelui Cireşoaia de lângă Tg. Ocna. Plutonierul Şerban cu plutonul său şi două piese de mitraliere, stăpânea punctul cel mai înaintat. Pe la ora 2 00, în după-amiaza acelei zile, inamicul începe un bombardament violent de artilerie. Curgeau ghiulelele în tranşeele românilor precum grindina. De două ori Şerban a fost complet acoperit de pământ scos la suprafaţă de proiectilele ce cădeau în jurul lui. El şi-a păstrat însă sângele rece, s-a scuturat de pământ şi a încercat să-şi îmbărbăteze oamenii făcând glume pe seama duşmanului. La un moment dat, un glonte l-a rănit drept în frunte pe ochitorul de mitralieră şi pe înlocuitorul său. Atunci plutonierul Şerban a pus mâna pe mânerele mitralierei şi a început rând pe rând să îşi doboare inamicii. Un glonte blestemat l-a lovit însă şi pe el drept în faţă, frângându-i, pentru totdeauna, avântul.

    Astfel s-a sfârşit acest vrednic ostaş, care, prin moartea sa, a mai pus o piatră la zidul ridicat în faţa duşmanului."

    (Sursa: Col (r) Octavian Mancu, Editura Cetatea Doamnei, Piatra Neamţ, 2007)